După ce a luat sute de mii de vieți, pe tot globul, pandemia de Covid a lăsat zeci de milioane de oameni de pe toate meridianele fără pâinea cea de zi cu zi.
Și asta nu doar în locuri vitregite de soarță, ci și în țări dezvoltate. Economia britanică a suferit un colaps record, în aprilie, luna de carantină. Produsul Intern Brut în Regat a scăzut cu 20,4%. Mai rău decât în timpul oricărei crize financiare, de până acum.
Numeroși oameni, care în martie duceau o viață fără lipsuri, au ajuns să ceară ajutor, și să stea la coadă, în fața băncilor de alimente.
Nu mai sunt turișți ca altădată la Trafalgar Square, în centrul Londrei. Dar nu este pustiu acolo. Vastul spațiu este folosit pentru hrănirea celor fără adăpost.
Sunt mult mai mulți acum, spun organizațiile caritabile, pentru că pandemia de Covid a avut un impact economic imens. Majoritatea celor care îngroașă rândurile oamenilor străzii au rămas fără un loc de muncă. Alții provin din familii vulnerabile despărțite din cauza amenințării implacabile a coronavirusului.
Până la instituirea izolării generale, Colin Reynolds locuia cu părinții lui vârstnici.
Phil Black, CNN: ”Ce ți-au spus? Doar mi-au cerut să plec. Și am plecat. Pentru că părinții mei sunt din categoria de mare risc, și nu ar fi fost o idee bună să mai stau acolo. Așa că am plecat și am venit la Londra, pentru că găsesc mai ușor sprijin aici”.
Pe coasta de sud a Angliei, Andy Price ține o cafenea și conduce o fundație. Ambele erau dedicate, înainte de pandemie, veteranilor militari cu traume. Acum a adoptat o nouă cauză.
Andy Price, Co-director, The Veteran’s Hub: ”Mormane de paște, mult lapte, cereal”.
Se ocupă de hrănirea sărmanilor. Celor aflați în izolați, sau în carantină. Celor care și-au pierdut peste noapte locurile de muncă. Sau care au fost siliți să-și închidă micile afaceri.
În asemenea situații sunt mulți localnici pe care Price ii știe de mult. Oameni care n-ar fi crezut niciodată că vor ajunge să aibă nevoie de sprijin.
Andy Price: ”Ajungi să crezi că ai eșuat, ca părinte, ca om. Când constați că eșți la un pas de sărăcia extremă”.
Doi soți, Kerry și Michael Watts sunt recunoscători pentru orice ajutor, dar îl primesc cu inima strânsă.
Michael Watts: ”Ar trebui să câștig bani, să-mi întrețin familia, dar nu reușesc. Stau și nu fac nimic. Stau aici și mă întreb dacă va mai veni ziua în care pot să fac din nou ce-mi place. Iar asta mă frământă cumplit”.
Michael Watts avea un serevice auto, dar cine își mai repara mașina când peste tot sunt interzise deplasările. Iar soția lui s-a îmbolnăvit de Covid și a fost internată în spital cu săptămânile. Așa că familia și-a pierdut orice sursă de venit.
Kerry Watts, soția bărbatului: ”Te tot întrebi cât va mai dura până ajungi la fundul sacului”.
