Un jurnalist străin a intervievat 21 de miliardari. Iată la ce concluzie a ajuns

Jurnalistul Rafael Badziag , banii in viata omului, cum sa fii fericit

Jurnalistul Rafael Badziag a intervievat 21 de miliardari ca să ajungă într-un final la concluzia că banii nu aduc fericirea, dar permit realizarea mai amplă a naturii individului : celor depresivi și mereu nesatisfăcuți, banii le vor accentua nemulțumirea de viață, sporindu-le și mai mult pretențiozitatea și ambițiile; celor pozitivi și pasionați de o activitate profesională, banii le vor oferi oportunitatea să se realizeze, să se afirme, să-și decidă agenda zilei, să obțină într-un final resursele și timpul liber necesar pentru a se ocupa cu ce le place. Deci banii sunt o pârghie, un instrument, nu o condiție intrinsecă pentru starea de bine.

Sunt și alte studii care constată că pentru starea de bine a individului mai mult contează timpul liber, călătoriile, practicarea unui hobby, decât prezența banilor; dacă ai bani și nu reușești să-i integrezi armonios în viața ta, îți vei crea doar o nouă sursă de frustrare, iar cu ea, o nouă suferință (devii un fel de boieraș înăcrit). Dacă nu știi cum să-i folosești cu tâlc, banii te pot nenoroci. „Banii nu aduc fericirea” – această expresie arhicunoscută conține, de bună seamă, un grăunte zdravăn de adevăr.

Desigur, dacă ar fi să alegem, e mai bine cu bani decât fără bani (altfel alunecăm în mizerie), dar să nu ne așteptăm că ei ne vor oferi în mod expres ceva mai mult decât confort, mai mult decât satisfacție lumească și senzație de superioritate. Să le cunoaștem limitele și riscurile: hybris da, ne pot da, nu însă și sentimentul unei fericiri senine.

Banii ne pot chiar urâți sufletește, dacă suntem lipsiți de o temelie morală și intelectuală corespunzătoare. Din păcate, bogăția pompoasă, la fel ca sărăcia la celălalt capăt al gradației, nu prea priește dezvoltării spirituale; elevația e soră cu moderația, nu cu extremele.

E ușor să ne convingem de efectul pozitiv limitat al banilor anume azi, în epoca atâtor oameni bine aranjați în viață, a atâtor vedete de calibru și milionari zglobii, dar care rămân în intimitatea lor depresivi și neîmpliniți. Urcușul acestora pe scara succesului nu s-a convertit într-o stare de fericire radiantă (să nu ne lăsăm înșelați de afișajul lor luxuriant de pe rețelele sociale).

Traiul bogat și nefericit nu e un paradox, din contra, e ceva predictibil: foarte des se întâmplă că bogăția, prin setea sa neostoită, înrobește omul, nu-l eliberează. „Există oameni care nu se aleg de pe urma averii lor decât cu teama de a o pierde”, spunea Antoine de Rivarol, cel care în timpul Revoluției Franceze a văzut cât de efemere sunt bogățiile și funcțiile înalte.

În zilele noastre, intervine și un alt factor psihologic subtil – banalizarea bogăției. Lumea, per ansamblu (nu mă refer neapărat la țara noastră), trăiește mai bine decât oricând, luxul e ubicuu, or, a avea bunuri obținute relativ ușor (bani, călătorii, premii, mașini, haine, relații, delicii, studii) are un impact advers: te plictisești de aceste bunuri, îți par prea tangibile, nu le mai prețuiești.

N-ați auzit de manageri, businessmani și diverși tineri cu studii superioare care au abandonat viața confortabilă în megapolisuri și s-au mutat la țară, pentru un trai modest, dar liber și tihnit? Sunt tot mai mulți din ăștia; simplitatea îi ademenește mai mult decâte averile, iar mulțumirea pe fundalul uni vieți rustice le pare mai accesibilă, mai realistă, mai satisfăcătoare, decât fericirea promisă și niciodată realizată prin bani, succes sau popularitate.

sursa: Dorian Furtună 

Total
0
Shares
Total
0
Share