Social

Victimă a deportărilor: Vă mulțumim că ne-ați scos din anonimat. Ne era frică, ne rușinam…

Pinterest LinkedIn Tumblr

Astăzi, 6 iulie, este zi de doliu naţional. Se împlinesc 69 de ani de la cel de-al doilea val de deportări din Basarabia. Președintele asociației foștilor deportați și deținuți politic din municipiul Edineț, Raisa Eruțchi și-a povestit public suferința, durerea și calvarul pe care l-a trăit în copilărie, scrie publika.md.

„Vreau să vă comunic, ieri la Edineț, 120 de deportați ne-am întâlnit într-o adunare de suflet cu genericul „Suntem o familie”. Noi toți, suntem frați și surori care am avut un destin foarte greu, care am trecut prin trădare, suferință, prin greutăți și am fost isgoniți din țărișoara noastră și lipsiți de pătucurile noastre calde. Vreau să transmit din partea participanților, o mulțumire Guvernului: Mulțumim că ne-ați scos din anonimat, întradevăr ne era frică, ne rușinam că am fost deportați ca niște tâlhari”, a spus doamna Raisa.

Ea mărturisește că a avut și o familie frumoasă, mama sa avea 17 ani, tatal – 21 de ani. Când au intrat străinii în casă, tatal a reușit să fugă și i-a zis soției: Iați ceva de mâncare și ce ai mai prețios.

„Ce putea fi la mama prețios, dacă avea un copil de trei luni și jumătate. Disculță, cu o rochiță de vară, cu mine în brațe. Am devenit dușman al poporului cu acte în regulă, trimisă pe viață în regiunea Habarosk. Ne-au dus la gară, rudele care au aflat că suntem acolo au venit, și mama i-a rugat să îi dea niște pelinci pentru mine. Atunci bunelul a scos camașa, și-a rupt-o și mi-a dat pelinci. Mama îmi povestea că nu a avut o durere mai mare decât accea când vântul i-a rupt ața și i-a aruncat pelincile. Multe familii au suferit atunci. Bunelul care nu a făcut nimic, a fost judecat pentru opt ani. Când au văzut că nu mai are zile să trăiască l-au adus și l-au lăsat sub un gard la club. Un om care a fost fruntea satului, care a educat și crescut opt copii, stătea aruncat sub un gard. Tata nu l-a cunoscut, a închis ochii, l-a luat în brațe și l-a adus acasă. Peste o lună bunelul a decedat”, povestește Raisa Eruțchi.

deportarile basarabia, urss, 6 iulie 1949, stalinO singură fericire a avut, este aceea că acolo s-a născut sora sa, Veronica, pe care o iubește foarte mult și îi este este mereu alături.

„Mama ne-a crescut cu iubire și credință față de Dumnezeu. Când ne culcam, și dacă nu ne spuneam rugăciunea, mi se părea că se va întâmpla cu părinții ceva rău. Eu nu-mi doresc nimic, eu doresc la Guvernul nostru putere, a-ți făcut un lucru foarte mare și noi o să vă susținem pentru că nouă nu ne trebuie mai mult ca să se repete acest calvar”, a declarat Raisa Eruțchi, președintele asociației foștilor deportați și deținuți politic din municipiul Edineț.

Amintim că pe 6 iulie 1949 peste 35 de mii de moldoveni au fost duşi în Siberia și în nordul Kazahstanului. În realitate, spun istoricii, numărul celor ridicaţi ar fi mult mai mare. La întocmirea listelor s-a ţinut cont de activitatea capului familiei, de averea sa şi dacă acesta a colaborat sau nu cu fostele administrații românești.

loading...

Comments are closed.