La 12 aprilie 1961, cosmonautul rus Iuri Gagarin a realizat primul zbor în spaţiul extraatmosferic, de aproximativ 108 minute, la bordul navei Vostok-1, cu acest prilej având loc o transmisiune televizată în direct, informează TVR Moldova
Selecţia candidatului pentru primul zbor în Cosmos a început în 1956, când experţii s-au deplasat în garnizoanele aeriene militare de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, având în vedere şi dosarul personal al candidaţilor. Din 2 000 de dosare, la Moscova, au fost reţinute 200 de dosare de potenţiali candidaţi, care, ulterior, au fost invitaţi să treacă printr-o comisie medicală, în scopul “experimentării unei tehnici noi”, întrucât viitorul zbor în Cosmos era strict secret.
Medicii au ales doar 20 de persoane pentru echipa de viitori cosmonauţi. Acestora le-au fost dezvăluite adevăratele planuri privind viitorul zbor cosmic, deoarece urmau să efectueze un curs special de pregătire. Ei au fost antrenaţi să suporte condiţiile de imponderabilitate din spaţiul extraatmosferic, vibraţiile puternice şi temperaturile înalte, întrucât se presupunea că, la revenirea pe Pământ, aparatul de zbor spaţial se va încălzi puternic. Ulterior, au rămas şase candidaţi special pregătiţi pentru acest zbor în afara pământului.
Viitorii cosmonauţi au locuit săptămâni întregi în camere etanşe, complet izolate de lumea înconjurătoare. Toate persoanele care se ocupau de pregătirea lor au semnat angajamente pentru păstrarea secretă a zborului. Experţii nu aveau voie nici măcar să aducă vorba despre vreun proiect spaţial în faţa colegilor lor occidentali, pentru ca aceştia să nu poată afla cumva despre intenţiile autorităţilor de la Moscova.
La selecţia unui singur candidat dintre cei şase rămaşi s-au avut în vedere şi calităţile personale ale acestora, deoarece el urma să reprezinte ţara, trebuia să aibă un fizic atrăgător, un zâmbet plăcut. Astfel, destinul lui Iuri Gagarin a fost decis cu numai patru zile înainte de start, el avându-l ca dublură pe Gherman Titov.
Uniunea Sovietică a început să-l pregătească în mod efectiv pe cosmonautul Iuri Gagarin cu zece ani înainte de această temerară expediţie, în condiţii ultrasecrete. Iniţial, în expediţiile suborbitale, iar apoi în cele orbitale erau trimişi şobolani şi câini. Pentru a se asigura că expediţia va decurge fără incidente, înainte de zborul primului om în Cosmos, au fost efectuate cinci zboruri spaţiale la care au participat câini, în cursul cărora a fost verificat sistemul de asigurare a rachetei, cel medical şi de salvare etc. Ultima necuvântătoare trimisă pe orbită a zburat la 25 martie 1961, căţelul Zviozdocika, ale cărui start şi decolare au fost urmărite de toţi cei şase candidaţi la primul zbor în Cosmos. Ei au putut să se convingă de caracterul inofensiv al misiunii pe care urmau s-o efectueze. După zborul lui Zviozdocika, s-a decis să fie trimis primul om în Cosmos.
La 12 aprilie 1961, Gagarin decola de pe Cosmodromul Baikonur din Kazahstan, la bordul navei Vostok 1, având ca scop părăsirea atmosferei şi executarea unui înconjur al Pământului pe orbită. Capsula spaţială era sferică, de aproximativ 2,5 metri în diametru, şi s-a ridicat la o altitudine maximă de 327 de kilometri, conform site-ului oficial al NASA, www.nasa.gov. Astfel, Gagarin a devenit primul om care a zburat în spaţiul cosmic. Zborul a fost un succes atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi din punct de vedere politic. Uniunea Sovietică a organizat demonstraţii şi parade publice, iar mass-media din toată lumea a dedicat spaţiu editorial consistent evenimentului.
A doua zi după zbor, la 13 aprilie 1961, Gagarin avea deja redactat raportul despre prima sa expediţie spaţială. Ulterior, 12 cosmonauţi din cei 20 selectaţi pentru prima echipă, au participat la misiuni pe orbită.
După zborul în cosmos, Iuri Gagarin a devenit director adjunct al centrului de pregătire a cosmonauţilor şi şi-a luat doctoratul în inginerie aerospaţială la Academia Forţelor Aeriene Zhukovski. Deşi acesta şi-a manifestat deseori dorinţa de a mai participa la programe spaţiale, conducătorii programelor sovietice l-au refuzat, iar după accidentul navei Soyuz 1 din aprilie 1967, i-a fost permis să zboare doar ca instructor.
Iuri Alekseevici Gagarin s-a născut la 9 martie 1934 la Kluşino, în Uniunea Sovietică. La 16 ani, s-a angajat ca ucenic siderurgist la Combinatul Siderurgic Liuberţî. S-a înscris la Şcoala Tehnică Industrială de la Saratov şi, în paralel cu aceasta, a urmat cursuri de pilot la un club local, mai întâi zburând pe un biplan, apoi pe un Yakolev YAK-18. La 18 ani, a fost luat în armată, unde a zburat pe un MiG-15 şi a fost avansat la gradul de locotenent-major. Gagarin a fost ales, împreună cu alţi 19 piloţi, ca membru al programului spaţial sovietic, conform site-ului isstracker.pl.
Iuri Gagarin a murit la 34 de ani, pe 27 martie 1968, în timpul unui zbor de antrenament, în timp ce zbura cu instructorul Vladimir Seryogin la bordul unui aparat MiG-15UTI care s-a prăbuşit, cel mai probabil, din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, notează www.nasa.gov.
Urna cu cenuşa primului om care a zburat în spaţiul cosmic a fost depusă în Zidul Kremlinului, loc rezervat marilor personalităţi sovietice, iar locul său de veci este vizitat de către echipajele spaţiale ruseşti înaintea fiecărui zbor, menţionează sursa citată.
