Liderul Partidului Acțiune și Solidaritate, Maia Sandu, din nou a luat în răspăr mesajele unioniste ale lui Traian Băsescu chiar în ajunul Sărbătorii Naționale a României. A spus la ProTV că nu-i de acord cu poziția fostului președinte potrivit căreia singura oportunitate de a face parte din marea familie europeană este reunirea cu România, a scris Petru Bogatu intr-un editorial pentru Deschide.md
Boală pe unioniști
Nu-i prima dată când Maia Sandu se arată reticentă, delicat vorbind, față de idealul Unirii celor două state românești. În luna septembrie, bunăoară, susținea că UE nu va permite României „să înghită” Republica Moldova, iar „unirea nu poate fi impusă aşa cum s-a întâmplat altădată”. Afirmațiile ei au stârnit o furtună de proteste în mass-media și pe rețelele sociale.
Colegul Valeriu Saharneanu, luându-i apărarea, scria că vorbele liderului PAS ar fi mai curând „o nefericită bâlbâială speculată abundent și cu rea-credință decât o convingere”. Admit, se poate întâmpla cu oricine. Numai că ea a recidivat, transmite Deschide.
Or până și un obuz nu cade de două ori în aceeaşi groapă. Este simptomatic că Maia Sandu, oriunde merge, se întoarce în același loc și calcă strâmb. De îndată ce vine vorba de Unire, își iese din țâțâni.
Înțeleg, desigur, că ar putea să aibă boală pe Băsescu. Gură mare, acesta a tachinat-o rău de tot în câteva rânduri. I-a reproșat liderului PAS, de exemplu, că denigrează Republica Moldova la forumurile internaționale la care participă, distorsionând situația reală și, astfel, dând apă la moară Rusiei.
Sentimente refulate
Ea poartă cu el, probabil, o polemică interioară. Bănuiesc că fostul președinte român îi stârnește niște resentimente refulate care, obsedând-o, uneori se exteriorizează.
Și pe urmă, Partidul Unității Naționale, girat de Traian Băsescu, revendică în mare parte același segment de electorat pe care mizează Partidul Acțiune și Solidaritate. În aceste împrejurări, concurența dintre PAS și PUN pare inevitabilă. Este de așteptat să fie discuții aprinse în contradictoriu, iar până la un punct acestea sunt absolut normale. O competiție politică decentă și sănătoasă între două formațiuni prooccidentale nu poate fi un obstacol în calea cooperării lor ulterioare.
Trezesc nedumerire, totuși, câteva lucruri. Mai întâi, țintele riscante din punct de vedere politic și moral pe care a ales să le lovească Maia Sandu. Mai apoi, resursele îndoielnice la care apelează ea pentru a demonstra că are dreptate. Și în fine, logica strâmbă pe care se bazează alegațiile anti-Băsescu ale liderului PAS.
Maia Sandu atacă nu doar posibilitatea unirii celor două state românești, ci și persoana ex-președintelui României. Invocă în favoarea sa niște argumente răsuflate care nici nu-i aparțin măcar. Și, ca rezultat, își face o serie de calcule electorale greșite.
Patru gafe monumentale
Altminteri zicând, președinta PAS comite patru gafe monumentale care pot să-i fie fatale dacă nu se oprește la timp. Să le luăm pe rând.
Prima. Pentru un lider prooccidental desolidarizarea publică de idealul Unirii va avea consecințe dezastruoase pentru simplul motiv că adepții reîntregirii naționale românești formează nucleul dur al electoratului proeuropean. De acest lucru își dădea seama până și Vlad Filat care, deși era în relații proaste cu Mihai Ghimpu, putea să-i reproșeze liderului PL orice, numai nu unionismul. Astăzi evită orișice controversă pe această temă și Partidul Democrat, în ciuda faptului că în sânul formațiunii sunt destui antiunioniști. Un politician proeuropean rezonabil va înțelege că subiectul unirii este prea fierbinte ca să se joace cu focul. Doar mințile încuiate se vor încurca singure, intrând în gura unioniștilor.
A doua. Maia Sandu folosește tehnica atacului la persoană, insinuând cum că Traian Băsescu s-ar fi antrenat în luptele politice de la Chișinău, întrucât la București i s-ar fi „epuizat funcțiile”. Dincolo de faptul că atare acuzații, aduse fără nicio probă, sunt discutabile din punct de vedere moral, ea repetă aproape cuvânt cu cuvânt bârfele anterioare ale comunistului Voronin pe aceeași temă. A-l imita pe liderul PCRM, mai cu seamă într-o dispută delicată cu un politician român, e ca și cum ți-ai tăia craca de sub picioare.
A treia. „Nu am auzit nici de la domnul Băsescu, nici de la ceilalți membri ai partidului său când se va întâmpla Unirea și cum se va întâmpla Unirea”, declară nonșalant Maia Sandu. Și continuă: „În privința integrării europene pot spune că știm ce avem de făcut astăzi, mâine sau poimâine, avem un plan de acțiuni. În cazul Unirii, nu vedem un asemenea plan”. Mai întâi, planul național de acțiuni despre care vorbește dna Sandu nu-i un obiectiv de partid, ci unul guvernamental. Mai apoi, nu-i un plan de aderare la UE, această perspectivă încă n-a fost oferită Chișinăului, ci o foaie de parcurs, aprobată de Guvern, pentru „implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană în perioada 2017–2019”. Cât privește Unirea, am certitudinea că aceasta se va regăsi în programul electoral al Partidului Unității Naționale. Oricum, Traian Băsescu va ști ce are de făcut.
A patra. „Pe segmentul integrării europene, face niște calcule Maia Sandu, avem mai mult sprijin din partea cetățenilor decât pentru Unire”. Este adevărat. Numai că liderului PAS îi scapă un amănunt. Cel puțin 50 la sută din electoratul proeuropean îl constituie unioniștii. Iată de ce, în urma războiului politic nu tocmai drept pe care îl poartă cu Băsescu, numărul susținătorilor ei ar putea să se înjumătățească. Sau chiar mai rău de atât.
Intuiesc că toate aceste erori i-au erodat deja PAS-ului o parte din sprijinul popular. Nu-i un lucru deloc bun, desigur, pentru cauza europeană, întrucât la ora actuală partidele prooccidentale cu priză la alegători pot fi numărate pe degete. Maia Sandu are încă șansa să iasă din această pasă proastă numai dacă încetează să-și pericliteze situația singură și nesilită de nimeni.
Autor: Petru Bogatu