În luna octombrie, Republica Moldova va organiza alegeri prezidențiale, iar scena politică se agită odată cu apariția unei noi candidate, Victoria Furtună. Aceasta vine să conteste actualul președinte, Maia Sandu, cu o platformă centrată pe pace și realism geopolitic, scrie politologul Alexandre del Valle.
Articolul a fost publicat în presa franceză, fiind o descriere punctuală a Victoriei Furtună, precum și a situației din Republica Moldova:
Moldova este constituțional un stat neutru, deși este legată de NATO prin Parteneriatul pentru Pace încă din 1994. Armata sa a furnizat un contingent la forțele NATO din Kosovo din 2014 și un birou NATO a fost instalat în Moldova în 2017. În iunie 2023, summitul Comunității Politice Europene de la Bulboaca, oraș moldovenesc aproape de granița ucraineană, a confirmat ambiția președintei moldovene, Maia Sandu, de a se apropia de Occident și de a se îndepărta de Rusia. Această „de-neutralizare” nu va îmbunătăți neapărat securitatea țării. Ea rămâne foarte polarizată între rusofili și atlantici. În fața acestei de-neutralizări, Transnistria pro-rusă a cerut Moscovei să o „protejeze de guvernul moldovean”. Vadim Krasnosselski a cerut autorităților moldovene să recunoască independența Transnistriei separatiste. În acest context, Maia Sandu, care consideră că Rusia este cea mai mare amenințare pentru țara sa, a decis să organizeze un referendum privind aderarea la Uniunea Europeană. Pentru Moscova, aceasta este un casus belli, deoarece NATO este organizația de apărare a Uniunii Europene și nu este doar o alianță defensivă, ci și ofensivă (Serbia, Afganistan, Libia etc.).
Un context internațional tensionat
În acest context geopolitic seismic, Victoria Furtună, fostă procuroare anticorupție, și-a anunțat candidatura la președinția Moldovei, având ca obiectiv principal pacea. Pentru ea, o diplomație proactivă pe modelul planului de pace prezentat recent de Viktor Orbán este singura modalitate de a proteja țara de conflictul ucrainean. În politica internă, ea dă prioritate statului de drept, adică luptei împotriva corupției, criminalității și toxicomaniei. Ca și Giorgia Meloni în Italia, Viktor Orban în Ungaria sau Robert Fico în Slovacia, ea pune accent pe păstrarea valorilor tradiționale familiale și tradiționale. Pentru Furtună, Moldova nu își poate permite încă patru ani de domnie a doamnei Sandu, care a dus țara la marginea unui colaps economic, politic și diplomatic. Furtună subliniază că nu doar pentru că președinta Sandu declară aderarea la valorile europene, ea le și întruchipează…
Absolventă a Universității Internaționale Libere din Moldova, cu o specializare în probleme juridice, Furtună a plătit scump pentru dorința sa de a lupta împotriva corupției, un rău, așa cum se vede în Georgia sau Ucraina, care nu afectează doar „prorușii”, ci și zeloții pro-Uniunea Europeană și pro-NATO. În 2024, după ce a deschis o procedură penală pentru falsificarea documentelor publice, în care mai multe instituții ale statului ar fi fost implicate în fabricarea și difuzarea de informații false împotriva judecătorilor percepuți ca fiind neloiali guvernului, ea a fost considerată de Serviciul de Securitate și Informații ca o „amenințare” la adresa securității naționale… Acest lucru a dus-o să demisioneze din parchet și să înființeze o organizație non-guvernamentală axată pe apărarea drepturilor indivizilor în litigiile cu organele statului, apoi să intre în arena politică. De-a lungul carierei sale de procuror, a tratat mai multe cazuri penale implicând înalți funcționari, primari, miniștri, deputați, precum și colegi de la parchet.
Moldova ca stat tampon
Revenind la subiectul care ne face să vorbim despre doamna Furtună: la fel ca Ucraina odinioară, Moldova ar fi putut rămâne o țară tampon între zona Uniunea Europeană-NATO și Rusia, dar regiunile pro-ruse Transnistria și Găgăuzia, care au cerut independența în 1990, înainte chiar de destrămarea URSS, la fel ca Crimeea, se tem de o subjugare crescândă la București pe măsură ce diplomația română devine din ce în ce mai atlantistă și progresează pe calea aderării la Uniunea Europeană, a cărei organizație de apărare este NATO… Sigur, actuala președintă moldoveană este legitimă să ceară respectarea integrității teritoriale a țării sale. Dar geopolitica nu este doar aplicarea legii. Iar dreptul popoarelor de a dispune de ele însele sau de a deveni independente este, de asemenea, un principiu al Națiunilor Unite și al dreptului internațional. Până în prezent, Rusia nu a recunoscut niciodată independența Transnistriei, nici pe cea a Găgăuziei. Moscova s-a mulțumit să ofere Transnistriei ajutor economic și să o alimenteze cu gaz subvenționat, pe lângă menținerea unei prezențe militare.
Așa cum am văzut în Crimeea și Donbas pentru Ucraina, sau în Abhazia și Osetia de Sud pentru Georgia, fără a uita de Nagorno-Karabah în Azerbaidjan, cea mai periculoasă bombă cu ceas lăsată de sovietici este cea a granițelor incoerente și a minorităților strămutate. Pentru a gestiona această chestiune seismică, care a explodat în Georgia și și mai dramatic în Ucraina — atunci când liderii atlantici extremiști au crezut că pot conta pe Uniunea Europeană și pe Unchiul Sam pentru a se confrunta cu Rusia lui Putin, Moldova trebuie să fie condusă de responsabili politici pregătiți și prudenți, ca Furtună. Amintim că, de la criza anilor 1990, conflictul din Transnistria a rămas înghețat, la fel ca cel din Georgia, datorită prudenței liderilor care au succedat lui Mihail Saakașvili și medierii lui Nicolas Sarkozy, în 2008.
Dar, pe măsură ce Sandu se apropie de Occident într-o logică anti-rusă care creează pentru Moscova riscul ca Moldova unită cu sora sa România să devină o bază americano-atlantistă la porțile fostei URSS, Rusia riscă mecanic să reconsidere percepția sa asupra Moldovei. La rândul său, liderul Transnistriei afirma recent că obiectivul său principal este „independența și recunoașterea de către comunitatea internațională”, etapă prealabilă unei integrări în Rusia. În mod similar, Găgăuzia a votat în proporție de 95% în favoarea integrării în Uniunea Economică Eurasiatică (pro-rusă) și pentru dreptul la secesiune… Dacă vrem să evităm ca Moldova să devină un nou teatru de război, această țară fragilă, săracă, prinsă între imperiul atlanto-american și imperiul rus, are nevoie de un lider integru, abil și adept al realismului și echilibrului, nu al neo-conservatorismului beligerant. Doamna Furtună, apropiată de viziunea lui Viktor Orban și favorabilă planului său de pace pentru Ucraina — recent prezentat la Bruxelles — este probabil femeia politică de excepție de care țara are nevoie.