Emisarul prezidențial pentru integrare europeană, Nicu Popescu, a comentat dezbaterea privind dreptul de veto în Uniunea Europeană, subliniind că reducerea acestuia este un proces firesc de adaptare înaintea extinderilor majore ale Uniunii.
„În ultimele zile, în spațiul public se discută tot mai mult despre dreptul de veto în Uniunea Europeană. Evident, acest subiect a fost imediat preluat de cei anti-europeni, care vorbesc despre discriminare și pierdere a suveranității. Hai să explicăm simplu despre ce este vorba”, a scris Popescu.
El a precizat că „în prezent, peste 80% din deciziile UE se iau prin majoritate calificată. Adică doar mai puțin de 20% dintre decizii permit drept de veto – în special în politică externă, securitate, apărare sau impozitare”.
Potrivit lui Popescu, „Uniunea Europeană are azi 27 de state membre și 10 candidați. O Uniune cu 37 de state riscă să devină tot mai greu de gestionat dacă veto-ul se aplică prea larg. De aceea, mai multe state – inclusiv Germania, Franța, România și Spania – au propus încă din 2023 extinderea deciziilor luate prin majoritate calificată, pentru a evita blocajele”.
Fostul ministru de externe a subliniat că „reducerea oportunităților de veto s-a făcut aproape de fiecare dată înaintea marilor extinderi. Nu e ceva contra noilor membri, ci o ajustare tehnică pentru ca UE să funcționeze cu mai multe state la masă”.
Popescu a enumerat și exemplele istorice de extindere a votului cu majoritate calificată:
– Actul Unic European (1986): introduce votul cu majoritate calificată (QMV) pentru piața internă; aproximativ 30% din legislație trece pe QMV;
– Maastricht (1993): QMV se extinde spre ~45%;
– Amsterdam (1999): ~60% din decizii pe QMV;
– Nisa (2003): ~70% pe QMV, pregătind extinderea spre Est;
– Lisabona (din 2009): ~80% din legislația Consiliului se adoptă prin QMV.
Popescu a afirmat că „dacă UE va reduce din nou oportunitățile de veto acum, Moldova ar fi tratată la fel cum au fost tratate Austria sau Finlanda la aderarea din 1995, când reducerea veto-ului s-a făcut prin Tratatul de la Maastricht. Este o situație normală într-o Uniune în creștere, important e să fie explicată corect și comunicată în intern, cu argumente și o decizie bună privind momentul”.
„Pentru Moldova, interesul este clar: vrem să aderăm cât mai repede. O UE care decide mai simplu și mai eficient ne ajută atât până la, cât și după aderare. Dreptul de veto trebuie să rămână pentru chestiuni cu adevărat majore – apărare, securitate, politică externă –, iar în rest cooperarea și eficiența sunt în interesul nostru. O UE mai eficientă înseamnă și o aderare mai rapidă pentru Moldova”, a conchis Nicu Popescu.