Astăzi, 24 februarie, este marcat Dragobetele, o sărbătoare tradițională românească considerată echivalentul autohton al Sfântului Valentin, cu rădăcini adânci în folclorul și mitologia populară românească.
Potrivit mitologiei tradiționale, Dragobetele este un personaj legendar, un tânăr chipeș și protector al iubirii, adesea descris ca fiul Babei Dochia, o figură simbolică a revenirii primăverii după iarnă.
Sărbătoarea marchează renașterea naturii și începutul primăverii. Conform credințelor populare, în această perioadă păsările încep să se împerecheze și să își construiască cuiburi, simbolizând dragostea și continuitatea vieții.
Numele „Dragobete” provine, etimologic, dintr-un termen legat de „dragoste” sau dintr-o combinație de cuvinte cu semnificații asociate afecțiunii și existenței. Această sărbătoare este considerată un prilej de bun augur pentru anul ce urmează, prin tradiții care simbolizează fertilitatea, prosperitatea și sănătatea.
Tradiții și obiceiuri populare
Tinerii mergeau în păduri și poieni pentru a culege primele flori ale primăverii, considerate simbol al reînnoirii și al începuturilor.
La întoarcerea spre sat, băieții alergau după fetele pe care le plăceau, iar dacă o prindeau și fata era de acord, se sărutau. Acest gest era considerat semn de logodnă simbolică și dragoste pentru tot anul.
Se spune că „cine nu se întâlnește cu persoana dorită în această zi ar putea avea ghinion în dragoste pentru restul anului”. Alte credințe populare asociază sărbătoarea cu sănătatea și protecția împotriva bolilor.
În trecut, Dragobetele era marcat prin jocuri, dansuri și întâlniri comunitare, aducând laolaltă tinerii și întreaga comunitate.
Sărbătoarea este celebrată cu puțin timp înainte de echinocțiul de primăvară. În unele regiuni tradiționale existau variații ale datei, precum 28 februarie sau 1 martie, în funcție de condițiile meteorologice și de ritmul muncilor agricole.
Simbolistica Dragobetelui
Dragobetele reprezintă iubirea și romantismul autohton, legătura tinerilor, logodnele simbolice și celebrarea iubirii.
De asemenea, simbolizează întoarcerea naturii la viață, când păsările se împerechează, florile răsar, iar comunitățile marchează trecerea de la iarnă la primăvară.
Participarea la obiceiuri era considerată benefică pentru sănătate și pentru prosperitatea gospodăriei, oferind protecție și belșug.