Dragoș Galbur, președintele Partidului Național Moldovenesc (PNM), a reacționat la criticile apărute în spațiul public la adresa premierului desemnat al României, Eugen Tomac.
Acesta a condamnat atacurile legate de locul nașterii lui Tomac, născut în comuna Babele din regiunea Odesa, astăzi în Ucraina, dar care la momentul nașterii făcea parte din URSS.
Potrivit lui Galbur, faptul că unii critici îl cataloghează drept „rus” sau îi contestă apartenența la națiunea română din cauza locului în care s-a născut reprezintă un atac la adresa tuturor românilor născuți în afara granițelor actuale ale României.
”Îl cunosc pe Eugen Tomac de mulți ani. Ne leagă o prietenie, am împărțit multe drumuri și multe discuții, iar tocmai de asta mă doare când văd o parte din atacurile împotriva sa din ultimele zile. Nu mă refer la cele politice. Politica înseamnă dezbatere, critică, confruntare. Mă refer la atacurile împotriva omului Eugen Tomac. Împotriva faptului că s-a născut în sudul Basarabiei, într-un teritoriu românesc ajuns în afara granițelor actuale ale României, în urma ocupației sovietice. Și, după logica unora, tocmai asta l-ar descalifica pentru funcția de prim-ministru al României. De parcă locul în care te-ai născut ar putea să determine cât de român ești.
Și atunci îmi pun o întrebare sinceră. Ce se întâmplă cu România de astăzi? Când am început să ne privim între noi prin coordonate, nu prin memorie, cultură și apartenență?
Eu m-am născut la Bălți, tot în URSS. Mă face asta mai puțin român decât cei născuți la București, Cluj, Craiova sau Iași? Evident că nu.
În ultima perioadă am primit și eu din România comentarii atât de veninoase și înjurături atât de grele, că nu mi le-am luat de la elementele pro-ruse din Republica Moldova în toți anii de activitate publică. Și sunt sigur că și aici în comentarii urmează să le primesc. Iar asta mă pune pe gânduri. Pentru că eu am ales să-mi dedic viața ideii de reîntregire a neamului românesc. Am apărat și apăr România de la Chișinău chiar dacă e mai comod să taci. Fac toate acestea inclusiv fiind inspirat încă din tinerețe de Eugen Tomac. Și văd că astăzi ajungem să fim atacați tocmai de oameni care se declară naționaliști și suveraniști.
Păi ce fel de suveraniști sunteți voi, dacă vă scuipați propriul neam? Ce fel de naționalism este acela care împarte românii în români de sortul întâi și români de sortul doi, în funcție de locul unde i-au prins granițele și istoria? Noaptea minții.
De asta spun limpede că atacurile împotriva lui Eugen Tomac nu sunt doar atacuri împotriva lui. Sunt atacuri împotriva mea. Sunt atacuri împotriva noastră, a milioanelor de români care ne-am născut în afara granițelor actuale ale României, în teritorii românești înstrăinate de istorie, în state care au încercat să ne schimbe identitatea, limba și memoria. Sunt atacuri împotriva ideii că aparținem aceluiași neam indiferent unde ne-am născut. Sunt atacuri împotriva dorinței noastre firești de a vedea, într-o zi, neamul românesc din nou împreună.
Cei care îl atacă pe Eugen Tomac pentru locul nașterii ar trebui să se oprească o clipă și să se gândească ce înseamnă, de fapt, povestea lui. Un copil român născut în comuna Babele, în URSS de atunci, astăzi Ucraina, ajunge să fie desemnat de președintele României drept candidat pentru funcția de prim-ministru al României. Mie asta mi se pare una dintre cele mai frumoase istorii de succes românești posibile. Un vis românesc adevărat. O dovadă că România este mai mare decât granițele ei și că, uneori, istoria poate fi reparată prin oameni.
Iar Eugen Tomac nu este un om care doar a vorbit despre românii din afara granițelor. A fost acolo. A fost prezent la Cernăuți și Chișinău. A mers la Tiraspol când puțini aveau curajul să o facă. A fost aproape de eroii grupului Ilașcu, ținuți ani grei în captivitate după războiul din 1992. A luptat pentru drepturile românilor pe care statul român îi uitase prea mult timp. Pentru sute de mii de oameni, România a ajuns mai aproape și prin munca lui.
Repet, poți să fii de acord sau nu cu Eugen Tomac și cu ideile lui politice. Dar dacă ai ajuns să spui despre un român că este mai puțin român pentru că s-a născut dincolo de o frontieră trasată de imperii, atunci problema este în tine.
Un neam care își respinge oamenii de la margini ajunge, încet, să nu mai aibă centru”, este declarația semnată de Dragoș Galbur, președintele PNM.