Un copil de 16 ani a murit într-o unitate militară a statului.
Nu într-o zonă de război. Nu într-o operațiune militară. Ci într-un loc care trebuia să însemne disciplină, siguranță și responsabilitate.
Am auzit reacții birocratice, promisiuni de anchete și explicații administrative. Am auzit inclusiv ministrul Apărării spunând că demisia sa „ar fi o lipsă de responsabilitate”.
Dar încă lipsește reacția publică a comandantului suprem al Forțelor Armate, președintele.
Într-un stat normal, moartea unui copil într-o unitate militară nu poate trece doar prin comunicate tehnice și audieri cu ușile închise.
Societatea are nevoie de mai mult decât anchete. Are nevoie de asumare. De empatie. De responsabilitate publică. Pentru că problema nu este doar această tragedie. Problema este sentimentul tot mai puternic că în Republica Moldova nimeni nu răspunde cu adevărat nici atunci când sistemul eșuează grav.
Repet, nu poți cere cetățenilor încredere, disciplină și patriotism, în timp ce statul evită asumarea publică atunci când sistemul eșuează atât de grav.
Republica Moldova are nevoie de o reformă reală a sectorului de apărare:
– armată profesionistă și modernă;
– standarde reale de siguranță;
– control instituțional autentic;
– transparență;
– responsabilitate publică.
Dar înainte de toate, are nevoie de conducători care înțeleg că funcțiile publice nu înseamnă doar autoritate și ceremonii, ci și obligația de a răspunde în fața societății atunci când statul greșește.
Andrei Năstase, fondatorul Platformei DA, ex-ministru al MAI, fost deputat