Pe 17 iulie este marcată anual Ziua Mondială a Tatuajelor, dedicată istoriei, culturii și artiștilor care practică această formă de artă corporală. Tatuajele au avut semnificații diferite de-a lungul timpului, de la simboluri religioase și de statut social până la o modalitate de exprimare a identității personale.
Cuvântul „tatuaj” provine din termenul polinezian „tatau”, care înseamnă „a atinge” sau „a marca”. Dovezile arheologice arată că oamenii își decorau corpul cu modele permanente încă din urmă cu mii de ani. Mumiile egiptene și celebra mumie a ghețurilor „Ötzi” păstrează astfel de însemne, considerate simboluri religioase, sociale sau chiar terapeutice.
În Egiptul Antic, tatuajele erau întâlnite în special la femei și indicau apartenența religioasă, statutul social sau aveau rol în procesul de vindecare. În schimb, în China antică, acestea erau privite drept o practică barbară și erau asociate adesea cu infractorii, condamnații fiind marcați pe față cu caractere care indicau statutul lor de criminali.
În Statele Unite, tatuajele au devenit populare după ce marinarii au adus această tradiție din insulele Pacificului.
Astăzi, tatuajele sunt răspândite în întreaga lume și au trecut de la statutul de simbol al contraculturii la o formă larg acceptată de autoexprimare. Pentru mulți oameni, acestea reflectă identitatea, convingerile, valorile sau experiențele personale.