Cele mai populare mituri aviatice și de ce să nu te încrezi în ele

Ca toate domeniile, aviația are miturile ei, pe care mulți se grăbesc să le creadă fără prea mult discernământ.

Miturile și conspirațiile îi fac pe oameni să se simtă mai importanți și mai interesanți – altfel nu ar prinde atât de bine. Totuși, cele mai multe sunt nefondate și nu merită luate în serios. Când vine vorba de avioane, miturile și teoriile conspirației te pot face să îți rdici sprâncenele dacă nu le știai până acum. Chiar și așa, sunt nefondate, iar mai jos ai și explicațiile aferente.

Măștile de oxigen există ca să te facă mai docil

Teoria aceasta și-ar avea originile în filmul Fight Club. Acolo, personajul Tyler Durden spune următoarele: „Știi de ce pun măști de oxigen în avioane? Oxigenul te droghează. Într-o urgență catastrofală, inspiri adânc și panicat. Deodată devii euforic, docil. Îți accepți soarta”. Bineînțeles, nu este nimic mai mult decât un mit.

Adevărul este că aerul, la altitudini înalte, este rarefiat, iar nivelul de oxigen este scăzut. Pierderea presiunii în cabină ar însemna o problemă pentru toată lumea – inclusiv pentru piloți, care au propriile lor măști de oxigen. Într-un asemenea scenariu, piloții ar trebui să coboare avionul la o altitudine de maximum 3.048 km, potrivit The Telegraph.

Oxigenul pentru pasageri este valabil pentru un timp limitat, dar în cele mai multe cazuri acest lucru nu este o problemă. Înainte ca pasagerii să realizeze, avionul va fi deja redresat și nu va mai fi nevoie de măști.

Nu există parașute pentru pasageri dintr-un motiv sumbru

Mulți se întreabă de ce nu există parașute pentru pasageri – o întrebare bună, de altfel. Răspunsul conspiraționiștilor este că, în cazul în care supraviețuiești unui accident de avion și dai compania aeriană în judecată, șansele să câștigi sunt de partea ta.

Așa că, potrivit teoriei, companiile preferă să elimine posibilitatea aceasta pentru a evita plătirea unor sume imense. Sună sumbru, dar nu acesta este răspunsul la întrebare. Adevărul este că parașutele sunt grele – implicit, ar trebui să urce mai puțini pasageri, iar costurile ar crește.

Mai mult, în cazul unui accident sus în aer, deschiderea ușilor va depresuriza avionul, iar majoritatea pasagerilor vor leșina din cauza lipsei de oxigen. De asemenea, majoritatea accidentelor de avion au loc fie în timpul decolării, fie la aterizare.

În ambele cazuri, altitudinea este prea mică pentru a face un salt cu parașuta fezabil și, mai ales, „supraviețuibil”. Iar motivul cel mai evident este că s-ar crea un haos imens –  zeci sau sute de oameni neantrenați și puși în fața situației de a-și aștepta calm rândul să sară din avion sună a rețeta perfectă pentru dezastru, conform The Guardian.

Poziția de apărare în caz de accident îți va rupe gâtul

Există persoane care sunt convinse că adoptarea poziției recomandate în caz de accident este echivalentul semnării acordului de a fi ucis. Cele două motive invocate sunt interesul companiilor aeriene ca pasagerii să moară – ca în cazul lipsei parașutelor – și ușurința identificării dinților unei persoane în urma impactului.

Această teorie a fost demistificată de cei de la Mythbusters și de cercetătorii implicați în realizarea unui documentar pentru Channel 4. Aceștia din urmă au prăbușit intenționat un avion într-o zonă deșertică.

În avion se aflau trei manechine, dintre care unul purta centură și era în poziția de siguranță, unul doar purta centură, iar altul nu purta centură și nu se afla în poziție. La impact, cercetătorii au observat că manechinul cu centura pusă și care se apăra cu mâinile ar fi supraviețuit.

Cel care avea centură și stătea drept ar fi supraviețuit, de asemenea, dar ar fi suferit leziuni grave ale capului. Cel fără centură ar fi murit.

Piloții nu fac mare lucru

Unii sunt de părere că piloții nu fac aproape nimic, iar avioanele se pilotează practic singure. Într-adevăr, avioanele mai avansate se pot pilota singure în mare parte, dar asta nu înseamnă sub nicio formă că piloții stau și admiră peisajul.

Autopilotul trebuie să fie dirijat și monitorizat. La urma urmei, fără informațiile introduse de piloți, autopilotul este egal cu zero. Atunci când avionul ajunge la nivelul de cruising, piloții sunt ocupați cu monitorizarea rutei și a stării vremei de la destinație sau analizarea combustibilului consumat.

Pe lista lor mai sunt coordonarea posibilelor schimbări cu dispeceratul, comunicarea cu controlorii traficului aerian și, atunci când zboară deasupra oceanului și în afara radarului, oferirea de rapoarte cu privire la poziție.

Toate aceste lucruri ar fi dificile dacă ar trebui să conducă manualul aeronava, potrivit Pilot Jobs. În schimb, autopilotul iese din ecuație când vine vorba de decolări și aterizări în condiții optime de vreme.

Întârzierile sunt cauzate de echipajul de zbor

Se vehiculează un mit care ar spune că întârzierile sunt cauzate de echipajul de bord, care fie nu a reușit să încălzească mâncarea la timp, fie nu are suficiente alimente pentru toată lumea, fie are nevoie de ore suplimentare de somn.