Externe

De ce nordul european al Rusiei este o regiune plină de mistere – Zone interzise, închisori, fabrici, mănăstiri și spioni

Pinterest LinkedIn Tumblr

Nordul Rusiei europene, regiunea unde s-a petrecut misterioasa explozie de acum câteva zile, este o zonă întinsă și cu totul și cu totul specială. Încă de acum patru secole opozanții erau duși pe insulele din Marea Albă, dar tot în nord a fost deschis și primul port la mare al Rusiei. Stalin a creat primul Gulag tot în regiune și chiar și în prezent multe zone sunt închise publicului din cauza secretelor militare dezvoltate acolo. În plus, în nordul extrem Rusia are o relație tensionată cu NATO, aruncând mereu provocări către armata norvegiană, transmite Hotnews.ro

Confruntate cu o criză, autoritățile ruse au ales mai mereu să comunice foarte puțin și să ascundă foarte mult. Exemplele cele mai cunoscute, Cernobîl și Kursk, nu sunt singure, iar analiști curajoși din Rusia spun în aceste zile că este păcat că autoritățile nu au învățat din lecțiile grave ale trecutului.

Ca și în trecut, nici acum, după incidentul de la Nyonoksa – Nenoksa (regiunea Arhanghelsk) oamenilor din zonă nu li se spune ce s-a întâmplat, la ce pericole se expun și ce ar fi cel mai bine să facă. Inițial a fost convocată o evacuare, apoi decizia a fost anulată și bâlbele de comunicare se țin lanț, deși se bănuiește că la mijloc este o problemă destul de gravă.

În acest context în care informațiile vin ”cu țârâita” nu este de mirare că se răspândesc teoriile care spun că Rusia a testat o nouă armă sau că s-a ”jucat” cu tehnologia nucleară fără să țină cont de riscuri.
Dar trecutul regiunii explică multe despre prezentul ei, cu secrete, cu locuri de surghiun, cu teste multe și cu fabrici de armament.

Nordul Rusiei europene (Severno – Evropeiskaya Rossya) este o zonă fantastic de întinsă cu o istorie bogată și chiar și cu turism în plină dezvoltare. Interesant este că încă din secolele 11-12 locuitori ai Republicii Novgorod făceau expediții de vânătoare și pescuit în nord, la Marea Albă, iar taberele de vară ale acestor curajoși au devenit treptat viitoarele orașe din nord-vestul Rusiei, cum ar fi Kandalaksha.

Acești oameni din Novgorod care au explorat teritoriile din nord până la insulele Novaya Zemlea au fost denumiți de istorici populațiile ”pomori” (cei care trăiau pe țărm). Și îndepărtatele insule Novaya Zemlea sunt, ca și alte multe locuri din regiunea nord-europeană, sit-uri de teste pentru rachete în special, aceleași tipuri de rachete cu care Rusia se mândrește la marile parade din Moscova sau St Petersburg.

Acum peste 600 de ani era mult mai liniște în uriașa regiune din nord. Marele Ducat al Moscovei a ocupat regiunea Vologda la început de secol 15 și o parte importantă a zonelor din nord spre finalul acelui secol. Rușii și-au dat seama că zona este de importanță strategică și că are multe resurse de exploatat. În plus, nu voiau ca alte puteri nordice să pună mâna pe ea, așa că au fost agresivi cu dezvoltarea în nordul European.

Arhanghelsk și Murmansk sunt cele mai importante orașe, primul devenit celebru înainte de 1700 ca prim port la mare al Rusiei și bază de care Petru cel Mare s-a ajutat pentru a construi capitala St Petersburg. Tot la Arhanghelsk a fost lansată la apă prima navă a flotei ruse.
Arhanghelsk, zona Primorski (sursa – Wikimedia Commons)
Murmansk este mult mai la nord, iar cei 1.500 km pot fi făcuți cu trenul sau cu mașina în 30 de ore la Arhanghelsk. Murmansk s-a dezvoltat abia acum un secol și este cel mai mare oraș de dincolo de Cercul Polar, având multe exemple pentru ”cel mai nordic” lucru din lume (spre exemplu cea mai nordică linie de troleibuz).

Nu departe de Murmansk s-a petrecut și una dintre tragediile recente din istoria marinei militare ruse: explozia submarinului Kursk în 2000, soldată cu 118 morți. Autoritățile au comunicat execrabil atunci, iar Putin s-a întors din concediu abia la câteva zile după dezastru.

Murmansk, situat la 100 km de granița cu Norvegia (și implicit cu NATO), este un oraș esențial pentru armata rusă care a făcut teste cu rachete foarte aproape de coasta norvegiană, rușii fiind acuzați și că au bruiat puternic semnalele GPS în perioada unor exerciții NATO, punând în mare pericol avioanele de linie.
Murmansk (foto – Flickr)
În plus, Rusia a mai arestat norvegieni pe care îi acuză de spionaj, iar în iulie a stârnit vii controverse și găsirea în apropierea orașului norvegian Hammerfest a unei balene pe care rușii au montat aparate de spionaj. Relațiile dintre Rusia și Norvegia, care deveniseră foarte bune din punct de vedere comercial, s-au răcit profund după ce Putin a decis anexarea Crimeii, iar Occidentul a răspuns cu sancțiuni.

Spuneam că rușii au comunicat puțin, cum fac de obicei când se întâmplă ceva grav. Dar tăcerea în situații de criză este o caracteristică a conducătorilor ruși încă de acum multe secole, la fel și îndepărtarea celor considerați a fi incomozi. Încă din secolul 16 Ivan cel Groaznic trimitea opozanții pe insule din Marea Albă, iar pe celebrele insule Solovețki a murit la vârsta de 113 ani și un fost conducător al cazacilor zaporojeni: Petro Kalnișevski (1690-1803).

Aceste insule, Solovețki (Solovki), sunt foarte cunoscute pentru mănăstiri și pentru faptul că Stalin a creat în 1924 primul Gulag din URSS acolo. Alexander Soljenițîn a descris pe larg cumplitele scene din insule în Arhipelagul Gulag și tehnicile dezvoltate acolo urmau să fie aplicate în gulag-urile din Urali și din Siberia (cum ar fi Kolîma).

Nordul Rusiei europene a fost și este un loc plin de secrete, iar pe vremea URSS-ului erau mai multe orașe închise unde nimeni nu intra și nu ieșea fără aprobare specială. Și acum sunt mai multe zone militare ultra-secrete, armata rusă ține des exerciții și are puternice sisteme de bruiaj. Puține zone din lume au o concentrare atât de mare de forțe militare.

Severomorsk găzduiește Flota Nordului, Vidyaevo și Zaozersk găzduiesc submarine nucleare, la fel cum se întâmplă și la Polyarni, reactoarele scoase din folosință fiind păstrate într-un loc numit Sayda-Guba. Alte locuri din peninsula Kola, cum ar fi Ostrovnoy, au devenit un fel de ”gropi de gunoi” pentru submarinele scoase din uz.
Avion al Flotei Nordului la baza de la Kipelovo (sursa – Ministerul rus al Apărării)
Lângă Severomorsk s-a petrecut în iulie o altă tragedie cu un submarin la bordul căruia s-a produs o explozie, bilanțul fiind de 14 morți. Severomorsk este la 100 km de Norvegia, țara care avertizează că în ultimii ani Rusia a devenit mai agresivă în zona Arctică, face tot mai des exerciții militare și ar fi simulat și bombardarea unor orașe din Norvegia. Și Severomorsk, capitala flotei nordice, este ZATO, adică zonă închisă unde pot pătrunde doar cei care au permis special.

La doar câțiva km de Severomorsk. într-un sat numit Știukozero, în 1984 incendiile au distrus în cinci zile o treime din flota de rachete sol-aer a marinei nordului. Din fericire incendiul a fost stins până să ajungă la depozitele de stocare a rachetelor nucleare.

În ultimii 15 ani rușii au investit mult în modernizarea armatei, iar un plan anunțat în 2017 indica și o modernizare extinsă a Flotei Nordului, inclusiv cu două submarine nucleare și cu 15 avioane de luptă.

Dar armele nu sunt ceva nou pentru regiune. Petrozavodsk (regiunea Karelia), unul dintre cele mai mari orașe din zonă), a luat ființă acum trei secole când Petru cel Mare a deschis o fabrică de tunuri. Numele Petrozavodsk exact asta înseamnă, ”fabrica lui Petru”. Pe la 1774 în același oraș, Ecaterina cea Mare ordona deschiderea unei turnătorii, tot pentru tunuri.

Tot la capitolul locuri secrete se găsește și satul cu 450 de locuitori Nyonoksa (Nenoksa) unde din 1965 este un sit de testare a rachetelor care apoi sunt puse pe diverse submarine. Sit-ul de test este la doar 2 km de satul care acum este în centrul controversei, fiindcă oamenilor ba li s-a zis că vor fi evacuați, ba că nu mai este nevoie.
Nyonoksa (Google Street View)
Din cauză că centrul de testare este atât de aproape de sat incidentele nu au lipsit: de exemplu în decembrie 2015 o rachetă a lovit din greșeală un bloc cu trei etaje. Și probabil că au fost mult mai multe, dar nu s-a aflat de ele.
Cel mai apropiat oraș mare este Severodvinsk (200.000 de locuitori) unde există mai multe fabrici de construcție și reparații de submarine, dar și fabrici de echipament naval. Aici se construiau în anii ’80 cele mai mari submarine din lume, iar un timp orașul a fost numit Molotovsk (după Viaceslav Molotov).

Un alt loc special – Peninsula Kola – printre cele mai reci locuri din Europa (în cele mai reci ierni pot fi -50 de grade), iar tot în Peninsula Kola a fost săpată cu utilaje de foraj super-puternice cea mai adâncă groapă din lume; peste 12 km adâncime în scoarța Pământului.

Tot în Peninsula Kola mineritul a fost atât de important încât unele orașe au nume de minerale (cel mai bun exemplu este orașul Apatiti, de la apatit, mineral folosit la prepararea îngrăsămintelor chimice și extras dintr-un oraș apropiat; Kirovsk.
Bisericile din Kiji (foto – Wikimedia Commons)
Interesant este că nordul european are foarte multe biserici și mănăstiri, cea mai frumoasă fiind considerată Biserica Schimbarea la Față din insula Kiji (una dintre cele mai frumoase biserici din lemn ale Europei).

În plus, există și stațiuni de schi unde, deși altitudinea nu este mare, compensează măcar parțial faptul că zăpada se menține până în mai – iunie datorită latitudinii. Un loc special este satul Lovozero, cunoscut în Rusia pentru cultura laponă (populațiile saami).

Interesant este că în estul regiunii a fost creat acum două decenii un loc plin de kitsch, și anume un sat al ”Moș Gerilă”, Ded Moroz, cum îi spun rușii. Mai exact, primarul de atunci al Moscovei, Iuri Lujkov, a pus la dispoziția localității Veliki Ustyug sume mari de bani și a fost creat un fel de parc tematic cu tema ”Moș Gerilă”, inclusiv cu o așa-zisă locuință a moșului.

Comentați știrea

loading...

Comments are closed.