Politizarea subiectelor de securitate națională, precum asigurarea livrărilor de gaze naturale, nu ajută sub nicio formă la soluționarea acestora. Din contra, este generată panica cu consecințe imprevizibile.
Anume din acest considerent mi-a atras atenția demersul alarmist al ex-premierului Maia Sandu vizavi de subiectul livrărilor de gaze rusești. Explic:
1. Securitatea energetică, în special in sectorul gazelor, constituie o problemă cronică pentru Moldova, de la independența acesteia. De aceea, acest dosar necesită atenție pe tot parcursul anului, nu ocazional când se întețește gerul. Guvernul lui Chicu se ferește de acest subiect, lăsându-l la dispoziția echipei Ministerului Economiei și Infrastructurii, ANRE și companiilor de stat din sector. Exact aceiași actori au căutat soluții pentru problema gazelor pe durata guvernului Maiei Sandu. Aceleași promisiuni că problema livrărilor de gaze va fi soluționată și este sub control am auzit-o din partea ambelor guverne din septembrie încoace, fără a fi oferite evidente clare (documente) despre negocierile cu operatorii ucraineni și cei români. Cum a fost netransparent așa și a rămas.
2. Toți recunosc că livrările de gaze către Moldova depinde de negocierile dintre Ucraina și Rusia. Unicul lucru pe care Moldova îl poate face este să se pregătească pentru (minim) perioada ianuarie-februarie, dacă tranzitul prin Ucraina este sistat. Fluxurile în revers din Romania și livrările din/prin sistemul de gaze ucrainean sunt aranjamente foarte tehnice și au o conotație politică minimă. Or, Ucraina nu vrea ca regiunea Odessa să înghețe sau să rămână fără lumină, deoarece primește energie prin teritoriul moldovenesc. La fel, nimeni în Romania nu sabotează în niciun fel un guvern anume în Moldova, pentru că nu este condus de Maia Sandu. Nimeni la București nu este interesat ca populația din Moldova să înghețe pentru că prevalează principiul european al “solidarității”. Nu există niciun raționament logic ca România sau Ucraina să nu vrea colaborarea cu Guvernul lui Chicu, indiferent de influența lui Dodon asupra acestuia, deoarece la mijloc se află cetățenii (familii, bătrâni, copii). Prin urmare, în niciun caz, presupusa lipsă de acorduri tehnice cu operatorii din Romania sau Ucraina nu este cauzată “de politica externă dezastruoasă a lui Dodon”.
3. Guvernul lui Chicu trebuie să publice urgent planul de acțiuni pentru mitigarea consecințelor unei eventuale sistări a livrărilor de gaze. Dar nici UE și nici Comunitatea Energetică nu trage alarma în cazul Moldovei, deși sau o organizație sau alta, sunt cu ochii pe acest subiect sensibil. Deci, oficialii moldoveni par să comunice mai convingător, pe canale oficiale, cu partenerii externi, acum și cu Rusia, decât cu publicul authoton.
Blocul ACUM are zeci de subiecte reale pe care le poate folosi contra Socialiștilor (repet această idee). Nu este clar în ce exact s-a manifestat “politica externă dezastruoasă a lui Dodon” că ar fi dus la contradicții cu Ucraina și Romania? Dodon și Socialiștii nu vor întrerupe vectorul european înainte de alegerile prezidențiale pentru că nu vor costuri electorale fără sens. Acest lucru este confirmat și de semnarea Declarației comune Georgia-Ucraina-Moldova prin care guvernele celor trei țări cer mai multă integrare cu UE.
În concluzie, cred că opoziția pro-UE din parlament trebuie să-și manifeste abilitățile politice prin demersuri critice nu retorica alarmista disputabilă. Cu sau fără aceasta, securitatea energetică a Moldovei trebuie să unească eforturile politice și de politici, iar autoritățile trebuie să învețe să fie transparente în raport cu populația și să nu folosească subiectul în scopuri politice.
Autor: Dionis Cenușă
