Figura lui Iisus Hristos a trebuit să fie „recolorată” la modul direct de către misionari, în scop propagandistic, pentru ca el să fie acceptat drept Mesia de popoarele colonizate şi evanghelizate.
Metamorfozele prin care a trecut identitatea iniţială a lui Iisus se văd clar din imaginile prin care este el reprezentat pe diferite continente şi pentru diferite rase. Astfel, pentru a converti populaţiile africane, amerindiene şi asiate la creştinism, clerul catolic a acceptat ca Iisus să fie prezentat în calitate de negru, corespunzător amerindian sau asiat.
În caz contrar, popoarele supuse convertirii l-ar fi perceput pe Iisus ca pe un străin, iar un străin nu are credibilitate şi nu poate fi divinizat.
Să ne amintim că şi în religia creştină de speţă europeană, de rit catolic sau ortodox, figurează un şir lung de sfinţi care întruchipează rasa albă, reprezentând grupuri etnice de referinţă.
Şi, la fel ca în cazul africanilor sau al asiaticilor, pentru a fi acceptată de către europeni, imaginea lui Iisus Hristos a fost adaptată trăsăturilor europeoide încă de la începuturile propagării creştinismului în Imperiul Roman, apoi în cel Bizantin.
Cu timpul, odată cu promovarea creştinismului în ţările europene de nord, sau în est, în rândul slavilor, apoi pe linia catolicismului şi protestantismului pe continentul american, chipul lui Hristos a fost în continuare modelat, pentru a fi tot mai adaptat percepţiilor identitare şi rasiale ale albilor.
În cărţile de educaţie a creştinismului pentru copii, dar şi în icoane, iar începând cu secolul XX şi în fimele artistice sau în desene animate, Hristos este înalt, cu piele deschisă la culoare, cu păr în unele imagini aproape blond, care cade mai jos de umeri, cu ochi albaştri; chiar şi în cazurile când Iisus este prezentat ca fiind brunet, el oricum are trăsături fine, tipic europeoide ale feţei.
De bună seamă, ar fi o naivitate să se creadă că Iisus a arătat în realitate aşa cum încearcă să-l prezinte imaginile propagate de religia creştină în rândul diverselor popoare şi diferitelor rase.
În spatele trucurilor de adaptare a imaginii lui Iisus la diferite identităţi se ascunde dorinţa de a-l prezenta pe Hristis ca pe cineva „de-al nostru”, de aceeaşi rasă, dacă nu chiar de aceeaşi etnie.
În cazul în care Iisus ar fi fost propagat cu imaginea sa identitară şi rasială originară – semitică, putem presupune cu un foarte mare grad de certitudine că ideile lui religioase ar fi întâmpinat o mai mare reticenţă şi rezistenţă din partea celor supuşi evanghelizării.
Iisus a fost acceptat în măsura în care s-a reuşit inducerea ideii că este „ca noi”, atât în plan spiritual, cât mai ales în plan etnorasial. Un Iisus cu imaginea sa autentică, din zona palestiniană, ar fi fost respins de majoritatea creștinilor din alte grupuri etnorasiale.
Dorian Furtună #MozaiculUman
