În Republica Moldova, miniștrii se comportă de parcă funcțiile lor ar fi pe viață. Nu contează câte tragedii au loc, câte instituții eșuează sau câți oameni ajung victime ale unui sistem incompetent. Nimeni nu își asumă nimic. Nimeni nu pleacă. Toți sunt mereu „nevinovați”, iar vina este împinsă spre proceduri, subalterni sau anchete care durează luni întregi sau chiar ani fără nicio finalitate.
În Europa, demisia este o formă de asumare. În România, ministrul de Interne Nicolae Moga și-a dat demisia după cazul Caracal, când două fete au fost ucise, iar reacția instituțiilor statului a fost un dezastru. Tot în România, fostul ministru de Interne Gabriel Oprea a plecat după moartea polițistului Bogdan Gigină, care făcea parte din coloana sa oficială. În Germania, ministrul Apărării Karl-Theodor zu Guttenberg a demisionat după ce s-a descoperit că și-a plagiat teza de doctorat. În Marea Britanie, ministrul Sănătății Matt Hancock și-a dat demisia după ce a încălcat regulile pandemiei pe care chiar el le impusese populației. Tot în Marea Britanie, ministrul de Finanțe Kwasi Kwarteng a fost demis după haosul economic provocat de politicile fiscale anunțate de guvern. În Franța, ministrul Ecologiei François de Rugy a demisionat după dezvăluiri despre cheltuieli extravagante din bani publici. În Norvegia, ministrul Justiției Tor Mikkel Wara și-a dat demisia după scandaluri și pierderea încrederii publice. În multe state europene, simpla pierdere a încrederii publice este suficientă pentru ca un oficial să plece.
La Cahul, un adolescent de 16 ani a fost ucis într-o unitate militară. Un alt militar a fost rănit. Și chiar și acum vedem aceeași reacție rece și birocratică, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Vorbim deja despre o problemă de sistem. Doar în ultimii doi ani, patru militari au decedat în armata Republicii Moldova, iar trei dintre ei au folosit arma din dotare. Asta vorbește despre probleme grave de management, disciplină și psihologie în interiorul armatei. Iar responsabil pentru întregul sistem de apărare, pentru politicile din domeniu și pentru modul în care funcționează această instituție este ministrul Apărării. Republica Moldova nu mai poate fi condusă de oameni care cred că funcția îi face intangibili. Dacă nici după moartea unui copil într-o unitate militară nu există asumare și demisie, atunci înseamnă că statul nostru a început să considere tragediile ceva normal.
Dragoș Galbur, președintele PNM