În fiecare zi sunt contactat de oameni care îmi spun același lucru. S-au săturat să fie sufocați de minciună, propagandă și de încercarea permanentă de a li se explica de ce nu merge țara, în loc să li se demonstreze prin fapte că poate merge mai bine.
Să continui să justifici propriile eșecuri invocând obsesiv numele lui Plahotniuc, după ani întregi de guvernare și în timp ce acesta se află în detenție, nu mai este o strategie politică. Este mărturisirea propriului eșec.
Eu nu l-am înfruntat pe Plahotniuc doar din studiouri de televiziune și nici după ce și-a pierdut puterea. L-am confruntat atunci când controla instituțiile statului, când puțini îndrăzneau să i se opună, iar costurile personale și politice erau reale.
Este ușor să porți războaie cu umbrele trecutului. Este incomparabil mai greu să răspunzi pentru prezentul pe care îl administrezi.
Curajul nu înseamnă să te lupți cu un adversar căzut. Curajul înseamnă să răspunzi pentru ceea ce faci atunci când tu deții puterea.
Nicio guvernare nu poate cere la nesfârșit încredere invocând greșelile altora. După atâția ani, cetățenii nu mai așteaptă explicații despre trecut. Așteaptă rezultate, competență și asumare.
Când ești la guvernare, trecutul poate explica de unde ai pornit. Nu poate justifica la nesfârșit unde ai ajuns.
Istoria va reține cine a capturat statul. Cine a contribuit la eliberarea lui. Dar va reține la fel de clar și cine, având toate pârghiile guvernării, a ales să transforme trecutul într-un alibi pentru propriile nereușite.
O guvernare care nu mai poate convinge prin rezultate începe să se sprijine pe propagandă. Iar când propaganda devine principalul instrument de guvernare, înseamnă că puterea și-a pierdut argumentele.
Nicio campanie de imagine nu poate înlocui adevărul. Și nicio propagandă nu poate învinge, la nesfârșit, realitatea pe care oamenii o trăiesc în fiecare zi.