Cercetătorul francez Michel Siffre a realizat unul dintre cele mai cunoscute experimente din istoria științei, petrecând aproape două luni complet izolat într-o peșteră, fără ceas, calendar sau lumină naturală, pentru a studia modul în care organismul uman percepe timpul, informează telegraph.md, cu referire la Antena 3 CNN.
În 1962, la vârsta de 23 de ani, Siffre a coborât în peștera Scarasson din Alpii francezi, unde a rămas izolat timp de aproximativ două luni, fără contact cu lumea exterioară. Singura legătură cu echipa de la suprafață era o linie telefonică unidirecțională, prin care putea transmite observații, fără a primi însă informații despre oră sau dată.
Pe parcursul experimentului, el își organiza viața strict în funcție de senzațiile biologice, dormind când era obosit și mâncând când îi era foame, fără repere externe de timp.
La finalul experimentului, echipa i-a anunțat că perioada s-a încheiat, însă cercetătorul era convins că mai avea aproape o lună de stat în subteran, ceea ce a evidențiat o distorsionare semnificativă a percepției timpului.
Analiza ulterioară a arătat că ritmul său de somn și veghe nu mai respecta exact ciclul de 24 de ore, ci se stabilise în jur de 24,5 ore, fenomen care a dus la definirea conceptului de „ritm circadian liber”, în care ceasul biologic funcționează independent de factorii externi.
Experimentul lui Siffre a demonstrat pentru prima dată că oamenii au un ceas biologic intern, capabil să funcționeze fără repere externe, dar și că izolarea completă afectează profund percepția timpului.
Ulterior, cercetările sale au atras interesul inclusiv al agențiilor spațiale, precum NASA, interesate de modul în care corpul uman s-ar adapta în condiții de izolare extremă, cum ar fi misiunile spațiale de lungă durată.
Michel Siffre a continuat experimente similare în deceniile următoare, inclusiv o izolare de șase luni într-o peșteră din Texas, contribuind decisiv la dezvoltarea cronobiologiei, știința care studiază ritmurile biologice ale organismului uman.