Astăzi, 6 iulie, când se împlinesc 74 de ani de la deportările în masă a moldovenilor în Siberia, organizată de regimul comunist sovietic, în Piața Marii Adunări Naționale a fost inaugurată expoziția „Basarabenii în Gulag”, scrie Deschide.md
Spre atenția vizitatorilor, sunt expuse două vagoane din lemn și mai multe fotografii care evocă evenimentul ce a avut loc acum mai bine de șapte decenii. Expoziția a fost organizată de Guvern, în premieră, proiectul fiind realizat cu susținerea Agenției Naționale a Arhivelor și a Muzeului Național de Istorie.
Precum afirmă Igor Cașu, directorul Agenției, operațiunea de transportare a moldovenilor a constituit cea mai amplă deportare în masă de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova care a cuprins 11 281 familii, contingentul strămutaților forțat alcătuind 35 796 de persoane, dintre care 11 889 erau copii, 14 033 – femei și 9 864 – bărbați.
Într-o postare pe Facebook, istoricul precizează că, pentru organizarea operațiunii, regimul sovietic a antrenat zeci de mii de colaboratori de poliției și activiști.
„Au fost mobilizați 3 389 colaboratori ai poliției politice (MGB) și civile sovietice (MVD), 9 050 soldați ai trupelor de interne și securitate (MVD-MGB), precum și 22 560 activiști de stat și de partid. Pentru desfășurarea operațiunii, gândită și realizată ca o operațiune militară, inclusiv denumirea conspirativă (rus. IUG, rom. Sud) au fost mobilizate 3 071 camioane (inclusiv Studebaker și Renault) și 1 736 vagoane”, precizează directorul Agenției Naționale a Arhivelor.
Potrivit istoricului, scopul deportărilor masive era intimidarea și supunerea populației.
„Scopul deportării a fost multiplu: 1. Inocularea fricii în rândurile țăranilor pentru ca aceștia să renunțe la proprietățile lor și să intre în colhoz – înainte de deportare erau colectivizate 32 % din gospodării, iar peste câteva luni, în noiembrie, cca 80 la sută. 2. Al doilea scop al deportării a fost eliberarea spațiului locativ pentru elita de partid și de stat, mai ales pentru cei veniți din afară, Rusia, Ucraina etc. 3. Asigurarea cu forță ieftină de muncă a unor regiuni cu climă aspră care duceau lipsă de mână de lucru. 4. Prin deportarea în masă din 1949 societatea basarabeană a fost decapitată de elitele economice, politice și intelectuale”, se arată în postare.
Totodată, potrivit lui Igor Cașu, acest rezultat a fost atins și prin amenințarea țăranilor după iulie 1949 că, dacă nu intră în colhoz, se va organiza o altă deportare.
În context, istoricul a evocat vizita unui instructor al CC al PCM, Paniș, în septembrie 1949, în satul Egorovca din raionul Fălești, care, în mode deschis, înainta „condiții” de trai pentru localnici: “O să vă strivim cu șinele, acum avem tractoare și tancuri”.
„El a mai spus că partidul avea trei arme pentru a-și atinge obiectivele – a. ideologia, b. cointeresarea materială și c. coerciția (принуждение) și dacă primele două nu aduc rezultate, se recurge la a 3-a (printre care, deportarea în masă)”, se precizează în postarea lui Igor Cașu.
Acum 74 de ani, în noaptea de 5 spre 6 iulie, a început cel de-al doilea val de deportări din Basarabia, un proces de epurare etnică și de distrugere a elitelor naționale de către autoritățile sovietice. Acest val de deportări a fost parte a operațiunii de intensificare a procesului de colectivizare a agriculturii, din moment ce marea majoritate a țăranilor basarabeni refuzau să intre în noile colhozuri.
