Republica Moldova își consumă neabătut drama faliilor introduse în societate, după ce ani buni a marșat pe două narațiuni alternative: una relativă la relația Est-Vest marcată de existența în prim plan a Președintelui Igor Dodon, ostentativ pro-rus și care a bătut avioanele la Moscova de 3 ori după alegeri pentru indicații, uneori alături de președinta PSRM, Zenaida Greceanîi; a doua de la ura profundă construită la nivelul partidelor pro-europene – și bine reprezentată în societate – ce alcătuiesc blocul ACUM – PAS și PPDA, împotriva Oligarhului Rău care a Capturat statul, Vladimir Plahotniuc. Pe această bază, alegerile au dat trei partide sensibil sau comparativ egale în opțiuni, dar complet nemiscibile. O dovedește imposibilitatea constituirii vreunei alianțe.
Mai mult, aflat încă la guvernare interimară până la constituirea noii majorități și a noului Executiv, PDM a lansat multiple invitații ACUM, de pe o platformă pro-europeană dar și – lucru discutabil – pro-Moldova, o variantă naționalistă jucată în toată campania electorală, invitații respinse fără drept de apel de către Maia Sandu și Andrei Năstase. Pe o perspectivă deschisă de singurul interviu post-electoral al liderului PDM, scena politică a fost desenată mai degrabă în așteptarea unei noi confruntări electorale a alegerilor anticipate de pe alte premize și cu altă agenda decât anterior, astfel încât negocierile existente pentru majoritate se fac nu din postură post-electorală ci cu conștiința clară că se intră într-un nou ciclu electoral dar în care majoritatea narațiunilor anterioare au fost compromise, sunt vetuste, depășite sau infirmate de realitate.
Astfel, PDM și PSRM nu au mai format binomul anunțat de ACUM, Dodon nu e la mâna lui Plahotniuc ci se afirmă zi de zi tot mai mult în lesa Moscovei, în timp ce Oligarhul nu a cumpărat la bucată și nici nu a șantajat deputați pentru a-și completa o majoritate de strânsură pentru a conduce statul. Mai mult, pe masa au fost puse mai degrabă teme sociale și instituționale ca bază de negociere, nicidecum politice sau strategice, la fel și de către PSRM – dar cu niște poziții în stat clare pe care le vizează partidul pro-rus, în timp ce numai ACUM merge în continuare pe platforma sa anti-oligarhică, ignorând capcana întinsă atât de PDM – prin respingerea tuturor scenariilor vehiculate în campanie de către ACUM, dar fără să atace formațiunile pro-europene ca să blocheze o perspectivă de negociere, dar și de PSRM – care riscă să compromită orice gest de asociere sau negociere de funcții, sperând chiar să obțină votarea președintelui Parlamentului în persoana Zenaidei Greceanîi(o pavăză pentru Igor Dodon că nu se va mai trece peste refuzul său de a-și îndeplini atribuțiile) pentru ca apoi pretinsul guvern minoritar lăsat ACUM să nu mai întrunească niciodată majoritatea. Mai mult, formațiunea pro-europeană compromițându-se direct în noua campanie electorală anticipată, ce pare să vină în toamna acestui an, laolaltă cu alegerile locale.
După tentative creative de a prelua puterea și a distruge construcția existentă a PDM în eșafodajul institutional – dar fără să se mânjească cu asocierea, negocierea și coaliția cu PSRM, partidului lui Igor Dodon – astăzi ACUM a căzut în capcana noii narațiuni pentru alegerile anticipate și a fost nevoită să marcheze un răspuns la perspectiva dezbaterii responsabilității de a guverna. Cum a respins total varianta PDM-Plahotniuc, ACUM (PAS-PPDA) a ajuns la negocieri cu PSRM pe post de responsabilitate a guvernării, ignorând total respingerea oricărei posibile alianțe cu pro-rușii de către București.
Din contra, perioada post- electorală a fost un motiv pentru afirmații periculoase care au împins blocul pro-european într-o postură de conflict cu România vecină prin atacuri și calificări explicite ale Bucureștiului drept sprijinitor al Oligarhului și prin afirmații privind acceptabilitatea PSRM, a partidului pro-rus, ca variantă de asociere măcar secvențială. Or când principalul tău partener economic și comercial și investitor la nivel comunitar în Republica Moldova are o opțiune, este măcar politicos să o asculți, să nu-ți înjuri partenerul și statul vecin (a cărui cetățenie o și deții) și chiar să ții cont de această opțiune.
Pe acest fond – al nevoii de a mima responsabilitatea de a găsi o formula de guvernare – ACUM a căzut în brațele PSRM, și nici măcar susținerea opțiunii de către Moscova oficială nu i-a ridicat semne de întrebare blocului pro-european. Iar rezultatul a fost scindarea apelor între PAS și PPDA, cu asumarea de către Maia Sandu a unui guvern minoritar ACUM sau mersul spre noi alegeri și asumarea de către Andrei Năstase a perspectivei construirii încrederii cu PSRM și chiar formarea, constituirea Parlamentului și a Guvernului. Că e o diferență de abordare reală, profund divergentă sau jocul pe roluri a componentelor Blocului ACUM în raport cu PSRM, cele două partide au intrat într-un joc cu riscuri majore, și o capcană cu decont complicat în alegerile generale anticipate ce se anunță.
“Din ură de Oligarh, pro-europenii vând țara rușilor” – o narațiune periculoasă
autor Iulian Chifu: continuare pe Timpul.md
