Ciocanul este în mai toate mitologiile un simbol puternic cu semnificații în general pozitive, rar fiind folosit ca armă ofensivă. De obicei simbolizează autoritatea, ordinea, forța și decizia finală. Cunoaștem din mitologia popoarelor germanice vestitul Ciocan al lui Thor cu ajutorul căruia zeul nordic fabrica fulgerele și tunetele.
Se spune că Noe a fost primul care ar fi utilizat ciocanul în timp ce încerca să convingă un pește să intre în arca sa. La refuzul acestuia Noe l-a lovit cu ciocanul, care a devenit, de atunci, simbolul deciziei rapide.
În India, ciocanul era utilizat pentru a calma răul, adversitatea și pentru a-l proteja pe deținător. La Celți ciocanul reprezenta puterea și voința creatoare și a lui Dumnezeu. Japonezii considerau ciocanul ca fiind instrumentul magic cu care Daikotu, zeul fericirii și al bogăției, făcea să țâșnească aurul.
Dincolo de semnificațiile generale, legătura ciocanului cu actul de justiție pare să fie tot atât de veche că și simbolul însuși. De exemplu, există o istorioară potrivit căreia, în Roma antică, ciocanele erau utilizate pentu frăgezirea cărnii. Într-o zi, Iulius Cezar, în timp ce observa cum se pregătește carnea, a avut revelația semnificației ciocanului de a înlătura opoziția, de a îmblânzi și netezi asperitățile. A ordonat atunci tuturor judecătorilor să lovească cu ciocănele în masă pentru a îmblânzi (fragezi) sau pentru a calma părțile neascultătoare.
La sfârșitul secolului XVIII franc-masoneria face pentru prima dată referire la ciocan ca la un instrument al justiție. Acesta este un ciocan de lemn cu două capete de care se servea Venerabilul Maestru pentru a impune liniștea și autoritatea.
Momentul cert în care ciocanul a devenit parte integrantă a arsenalului judecătorilor nu se cunoaște, însă cunoaștem din vechiul drept roman asocierea puternică dintre justiție (proces) și ritualurile rostirii formulelor. Odată ce dreptatea se înfăptuiește prin justiție, sorgintea divină, transcendentală a acestor concepte ne face ca și astăzi, într-o lume extrem de practică, să păstrăm simbolistici străvechi ca parte a culturii noastre.