Institutul Euro-Atlantic pentru Consolidarea Rezilienței (IEACR), care este o organizație non-comercială dedicată consolidării rezilienței față de spectrul larg de amenințări și riscuri la adresa securității cunoscute și sub denumirea de amenințări hibride, a efectuat o analiză asupra războiului din Ucraina, aflat în desfășurare de șase luni.
Potrivit IEACR, la aproape un an și jumătate de existență, războiul din țara vecină continuă să țină în suspans întreaga comunitatea internațională, deoarece traiectoria acestuia încă este una imprevizibilă. De la 24 februarie 2022, acest război a trecut prin mai multe faze, dintre care: faza inițială – planul blitzkrieg-ului rusesc în încercarea de a ocupa Kievul; a doua fază – rezistența eroică ucraineană și impunerea Rusiei de schimbare a strategiei – trecerea la modelul războiului de uzură; faza a treia – respingerea și eliberarea parțială de către armata ucraineană a unora din teritoriile ocupate (în special a regiunii Harkov și orașului Herson) și faza a patra (care nu este cert că e ultima) trecerea forțelor armate ucrainene în ofensivă în încercarea de a elibera întregul teritoriu de sub ocupația rusă.
Reieșind din situația de pe câmpul de luptă, putem deduce două scenarii majore în privința evoluției ulterioare a războiului. Totodată, aceste deduceri sunt valabile în cazul în care acțiunile militare continuă cu aceiași intensitate de ambele părți, asta presupunând că evenimente extreme (precum utilizarea armelor nucleare) și/sau intervenția părților terțe nu vor avea loc. Așadar, primul scenariu și cel mai așteptat (însă spre regret, în condițiile actuale fiind încă departe de realizare) este eliberarea întregului teritoriu ucrainean, ce implică izgonirea forțelor de ocupație ruse și de facto – victoria Ucrainei în acest război. În cel de al doilea scenariu, un acord de pace ar putea fi încheiat după modelul celor două Corei, în care frontul acțiunilor militare va constitui viitorul hotar geografic.
Dacă până la așa numita ‘revoltă’ WAGNER scenariul întâi era considerat cel mai probabil, atunci efectele acestui eveniment (dar și a altor acțiuni simultane, precum identificarea de către Rusia a surselor alternative de aprovizionare cu echipamente și muniție), pun în dificultate realizarea sa. Ofensiva Ucrainei de la începutul lunii iunie, urma să devină nu doar un punct de turnură în războiul cu Rusia dar și o strategie mediatică, orientată în primul rând pe publicul rus. Altfel spus, preluarea inițiativei de către Ucraina a trădat narativele propagandistice privind succesul rusesc, urmând să diminueze susținerea internă a președintelui Putin, în special ca urmare a numărului mare de pierderi de personal militar.
Anticipând probabil riscurile existențiale cu care urma să se confrunte, regimul lui Putin pare să fi identificat soluția pentru înăbușirea spiritelor la nivel național, tergiversând în acest fel efectele ofensivei ucrainene, până după punctul în care acestea urmau să producă o revoltă politică internă. În acest context, ‘revolta’ WAGNER din 24 iunie 2023 se încadrează perfect în logica descrisă mai sus, vizând expunerea elitelor (în special celor militare) ruse, nemulțumite de politica Kremlinului. Șirul demiterilor și reținerilor ofițerilor militari de rang înalt, direct după eveniment, vorbesc de la sine în acest caz. Dar scopul acestei ‘piese teatrale’ nu se limitează doar la elite ci cuprinde o parte importantă a societății ruse. Mai exact, ne referim la acea parte a populației în care creștea (ca urmare a conștientizării dezastrului spre care se îndreaptă Rusia) spiritul revoltei și cel al speranței de schimbare a regimului. Așadar, ‘revolta’ WAGNER, care a fost de fapt pusă în aplicare de omul lui Putin – Prigojin – a anulat practic predispoziția revoluționară a societății ruse, redând regimului aura de odinioară privind invincibilitatea și inviolabilitate sa.
Între timp, Kremlinul pare să fi identificat și surse alternative de aprovizionare cu echipamente militare și muniție, fapt demonstrat de depistarea de echipamente străine în posesia forțelor militare ruse. Unul din principalii furnizori ar putea fi Coreea de Nord, ca urmare a vizitei Ministrului apărării Șoigu în acest stat. Mai mult ca atât deschiderea Coreii de Nord pentru livrările de muniții și echipamente, dacă se confirmă, poate fi interpretată ca un acord tacit al Chinei, față de care regimul dictatorial nord-Coreean depinde în măsură mai mare comparativ cu Rusia. Gestionarea nemulțumirii interne a Kremlinului are și semnificații în relațiile cu Beijingul, care poate fi mai determinat în susținerea regimului Putin în viitor.
În concluzie, vedem că scenariul așteptat de marea majoritate a lumii libere este pus în dificultate de unele mișcări ale Moscovei. Ofensiva Ucrainei este zădărnicită de noua strategie rusă – apărarea cu orice preț a teritoriilor deja ocupate. Fortificarea masivă cu forte și mijloace a sistemului defensiv din raioanele ocupate confirmă această ipoteză. Acest fapt îngreunează misiunea Ucrainei, mai ales că, Kremlinul nu doar că și-a consolidat controlul politic și administrativ dar identifică și surse alternative de aprovizionare militară.
În acest sens, scenariul celor două Corei – enunțat mai sus – nu pare unul ireal. Nu este exclus că în cazul tergiversării ofensivei Ucrainene, acest scenariu ar putea fi acceptat și de unii susținători ai Ucrainei. În cazul în care Rusia devine complet izolată iar regimul lui Putin continuă să se mențină la putere, spectrul de opțiuni al Vestului se îngustează semnificativ deoarece timpul începe să joace în defavoarea sa.
Deși aspirațiile lui Putin erau mult mai mari la începutul campaniei militare din 24 februarie 2022, acestea s-au restrâns între timp, ca urmare a conștientizării posibilităților și capacității reale ale sistemului militar rus. La moment, liderul de la Kremlin pare să se limiteze la acele hotare (încă discutabile) pe care forțele sale militare încearcă să le proiecteze în regiunile ucrainene ocupate prin intermediul sistemului defensiv menționat. După eșecul (cel puțin temporar) de a restabili hotarele URSS, pentru Putin, opțiunea scenariului doi rămâne o alternativă viabilă care ar compensa efectele nefaste ale ambițiilor sale imperialiste în fața publicului rus. Totodată, în cazul eșecului ofensivei Ucrainene, nu este exclus că acest scenariu ar putea fi privit ca unul de compromis de către unii actori din Vest.