Universitățile din Iran au redevenit centrul protestelor împotriva Republicii Islamice, studenții transformând campusurile în arene de manifestații la doar câteva zile după reluarea cursurilor, informează telegraph.md, cu referire la The Media Line.
Demonstrațiile s-au răspândit rapid în Teheran și în alte orașe, iar sloganuri împotriva liderului suprem Ali Khamenei au răsunat în instituții cunoscute pentru frământările politice din trecut. Această nouă serie de proteste a izbucnit în ciuda măsurilor stricte de securitate, a restricțiilor de internet și a climatului de teamă pe care autoritățile sperau să-l folosească pentru a opri activismul studențesc.
Redeschiderea universităților, pe 21 februarie, a declanșat confruntări între studenți și forțele Basij, parte a Corpului Gardienilor Revoluției Islamice. Activistii susțin că regimul a subestimat adâncimea opoziției. Studenții descriu o atmosferă mai intensă și ireversibilă față de valurile anterioare de proteste, în special după manifestațiile masive din ianuarie, care au adunat milioane de oameni în stradă.
Un element distinctiv al momentului este fragmentarea ideologică din opoziție.
„Unii studenți au început să-și exprime sprijinul pentru prințul moștenitor aflat în exil, Reza Pahlavi — o evoluție neobișnuită, având în vedere opoziția istorică a universităților față de monarhie”.
În același timp, alți studenți avertizează că sloganurile monarhiste pot diviza o mișcare care anterior unea activiști de stânga și de dreapta împotriva unui adversar comun.
Interviurile relevă dezbateri aprinse în amfiteatre și cămine, reflectând întrebări mai largi despre viitorul politic al Iranului.
Reportajul plasează actualele tulburări într-un context istoric, arătând cum campusurile au influențat viața politică iraniană de-a lungul timpului — de la uciderea studenților în 1953, în timpul protestelor împotriva vizitei vicepreședintelui american Richard Nixon, la Revoluția Culturală din 1980, până la revoltele studențești din 1999, 2009 și mișcarea „Femeie, Viață, Libertate” din 2022. Populația studențească de astăzi este mult mai numeroasă și mai urbanizată decât în perioadele revoluționare anterioare, o schimbare demografică ce ar putea amplifica impactul politic al activismului din campusuri.
Rezultatul este un amestec volatil de schimbare generațională, presiune economică și viziuni concurente asupra viitorului Iranului.
„Unii activiști prezic o revoluție de uzură care ar putea paraliza regimul; alții cred că deznodământul va depinde de capacitatea grupurilor de opoziție de a depăși diviziunile interne”.