Inginerie juridică în Republica Moldova: Cum au „fabricat” instanțele o victimă pentru a proteja un oligarh fugar

Narațiune de persecuție orchestrată

O investigație relevă că sistemul de justiție din Republica Moldova este exploatat cinic pentru a fabrica o narațiune de „persecuție politică” în beneficiul unui singur om – controversatul businessman Veaceslav Platon. Sub paravanul luptei împotriva marii corupții, un set de dosare pare a fi construit nu pentru a face dreptate, ci pentru a servi un singur scop: blocarea extrădării lui Platon din Regatul Unit, prin prezentarea acestuia drept un disident persecutat.

Obiectivul ascuns: blocarea extrădării lui Platon

Platon, acuzat de crime financiare masive (inclusiv implicare într-o schemă de spălare a banilor de 22 de miliarde de dolari), a fugit la Londra și este căutat pentru a fi adus înapoi în Republica Moldova. Pentru a evita extrădarea, apărarea sa îl prezintă drept victimă a represiunilor politice. În martie, avocatul lui Platon a declarat într-o instanță britanică faptul că acesta este „în esență un disident” care se teme de persecuție, depunând chiar cerere de azil în Marea Britanie. Până de curând, aceste afirmații erau simple acuzații neprobate, formulate de avocații săi. Situația s-a schimbat la 27 octombrie 2025, când o hotărâre a unei instanțe din Republica Moldova a validat în mod efectiv istoricul persecuției lui Platon. Înarmați cu această hotărâre moldovenească, avocații lui Platon au obținut un argument puternic pentru a convinge judecătorii britanici să refuze cererea de extrădare înaintată de Republica Moldova.

Dosarul Viorel Morari – o condamnare „regizată”

Piatra de temelie a acestei scheme este dosarul lui Viorel Morari, fostul șef al Procuraturii Anticorupție. După un proces de 5 ani, la 27 octombrie instanța l-a achitat pe Morari pentru două capete de acuzare grave (abuz de serviciu și fals în acte), dar l-a condamnat pentru o acuzație mai puțin gravă de „imixtiune în înfăptuirea justiției”. Esențial este că instanța l-a liberat imediat pe Morari de orice pedeapsă pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale. Cu alte cuvinte, a fost găsit vinovat, dar nu a primit niciun fel de sancțiune. Acest deznodământ neobișnuit pare a fi fost precalculat: nefiind nici pe deplin exonerat, nici sancționat în mod efectiv, dosarul a fost închis elegant, fără posibilitatea unui recurs, lăsând totuși neatinsă constatarea oficială a instanței că el a comis fapte ilicite. Este de remarcat că pronunțarea sentinței a fost chiar amânată cu o săptămână din cauza neînțelegerilor interne dintre judecători, ceea ce sugerează existența unor conflicte din culise privind această „soluție pre-concepută”.

De ce poate fi calificată drept condamnare „regizată”? Dacă scopul ar fi fost o justiție autentică, Morari fie ar fi fost achitat de toate acuzațiile (dacă era nevinovat), fie condamnat în timp util pentru a se putea aplica efectiv o pedeapsă (dacă era vinovat). În schimb, instanța a așteptat până când răspunderea pentru acuzația minoră a devenit prescrisă, după care a pronunțat o hotărâre de vinovăție pur simbolică, fără consecințe concrete – cu o singură excepție: stabilește o narațiune factuală în motivarea instanței. Iar acea narațiune îl servește pe Platon.

Instanța validează narațiunea lui Platon

În hotărârea scrisă, instanța a mers mult dincolo de conduita lui Morari. A preluat și a confirmat în detaliu versiunea lui Platon asupra evenimentelor, transformând efectiv afirmațiile acestuia în fapte recunoscute juridic. Motivarea sentinței, apreciind depozițiile lui Platon drept „pertinente” și credibile, susține că:

• Platon era un mare businessman, cu o cotă dominantă în cele mai importante bănci și companii de asigurări din Republica Moldova (ceea ce sugerează că a fost ținta unor atacuri din cauza influenței sale financiare);
• Platon a intrat în conflict cu oligarhul Vladimir Plahotniuc, care ar fi urmărit să controleze sectorul financiar;
• Platon s-a confruntat cu presiuni și amenințări, inclusiv cu un dosar penal fabricat, ca represalii din partea taberei lui Plahotniuc;
• Platon a fost deposedat de activele sale (cote în mai multe bănci și companii de asigurări) prin aceste acțiuni motivate politic.

Niciuna dintre aceste afirmații nu constituia obiectul direct al procesului lui Morari – care, în mod oficial, viza o infracțiune procedurală (art. 303 – împiedicarea înfăptuirii justiției). Validând fără rezerve povestea persecuției lui Platon într-un dosar străin de aceste fapte, instanța a depășit flagrant limitele obiectului cauzei. Această manevră inserează practic narațiunea lui Platon „am fost persecutat politic” în înregistrările judiciare. Este un abuz flagrant: instanța a folosit dosarul Morari ca vehicul pentru a legitima pretențiile lui Platon de victimă. Acum chiar sistemul de justiție al Republicii Moldova a declarat oficial că Platon este victima unui complot politic (orchestrat de fostul oligarh Plahotniuc prin procurorul Morari) – exact ceea ce îi este necesar lui Platon pentru a evita extrădarea.

Într-adevăr, avocații lui Platon pot prezenta această hotărâre instanței de la Londra pentru a-i susține cererea de azil și împotrivirea la extrădare. Un reportaj Reuters menționa că autoritățile britanice sunt conștiente de „influența personală a lui Platon asupra judecătorilor naționali din Republica Moldova” (reuters.com) – o observație care capătă un aer alarmant de credibilitate în lumina acestei sentințe.

Dubla ipostază a judecătoarei: eroină și, totodată, complice

Atenția este îndreptată și asupra judecătoarei Ana Cucerescu, una dintre judecătoarele din completul de judecată în dosarul Morari. Acțiunile ei recente de mare vizibilitate conturează un joc curios în două acte:

Etapa 1 – Judecătoare eroică: În august 2025, judecătoarea Cucerescu a prezidat dosarul de mare rezonanță al Evgheniei Guțul, politiciană proeminentă din partidul oligarhului fugar Ilan Șor. Cucerescu a pronunțat o sentință dură – 7 ani de închisoare pentru Guțul, găsită vinovată de acceptarea de finanțare ilicită din partea grupului criminal condus de Șor. Această sentință fermă i-a consolidat instantaneu imaginea de luptătoare neînfricată împotriva corupției, gata să înfrunte puternicele rețele oligarhice.

Etapa 2 – Martiriu prin amenințări: După verdictul în dosarul Guțul, Cucerescu a devenit ținta unei campanii intense de intimidare. Timp de săptămâni, a primit amenințări cu moartea, apeluri telefonice nocturne (inclusiv de pe numărul unei morgi) și mesaje cu fotografii macabre ale unor victime ucise. La un moment dat, a circulat chiar o scrisoare falsă care anunța că și-a dat demisia sub presiune, precum și o știre-farsă despre moartea ei. Presa a relatat pe larg aceste atacuri, stârnind indignarea publică. Rezultatul: judecătoarea Cucerescu a fost transformată într-o martiră a justiției, o magistrată de principiu, pusă la zid pentru corectitudinea ei, ceea ce i-a amplificat și mai mult credibilitatea și capitalul de simpatie publică.

Etapa 3 – „Scutul” este activat: Cu reputația de eroină-martir deja consolidată, judecătoarea Cucerescu se afla în poziția ideală pentru a gestiona dosarul sensibil Morari–Platon fără a trezi suspiciuni. Surse indică faptul că, pe parcursul judecării cauzei Morari, între Cucerescu și ceilalți doi judecători din complet au existat divergențe serioase, aceștia din urmă opunându-se poziției ei. Remarcabil este că avocații lui Platon au cerut recuzarea celor doi judecători – dar nu și a lui Cucerescu (tv8.md). Acest lucru sugerează că echipa lui Platon a favorizat în mod special rămânerea lui Cucerescu în complet. Reputația ei imaculată a funcționat ca un „scut de credibilitate”, permițându-i să influențeze deznodământul cauzei (în linie cu interesele lui Platon), fiind protejată de orice suspiciuni privind integritatea sa. Privind retrospectiv, sentința fermă din dosarul Guțul și valul ulterior de amenințări par un paravan, o perdea de fum, care a prezentat-o pe Cucerescu ca fiind „deasupra oricărei bănuieli” chiar înainte de a prezida procesul ce urma să livreze verdictul de care Platon avea disperată nevoie.

De ce contează: o amenințare la adresa justiției și a securității

Ceea ce se întâmplă nu este o veritabilă ofensivă anticorupție, ci o deturnare a justiției cu implicații grave pentru statul de drept în Republica Moldova. Un finanțist fugar, acuzat că a fraudat Republica Moldova și alte țări, este pe cale să scape de răspundere, confiscând practic sistemul judiciar pentru a-i valida propria versiune a evenimentelor. Dacă Platon reușește să blocheze extrădarea, invocând constatări ale unei instanțe moldovenești, este posibil ca Republica Moldova să piardă definitiv șansa de a recupera prejudiciile uriașe generate de presupusele lui crime. De altfel, Platon s-a poziționat deja pentru a cere despăgubiri colosale: el s-a constituit parte civilă în dosarul Morari, solicitând despăgubiri în sumă de 300 de milioane de dolari. Verdictul din octombrie nu s-a pronunțat asupra acestei pretenții, dar simplele admiteri procesuale pun bazele pentru ca Platon să dea în judecată statul, cerând sute de milioane în calitate de om „nedreptățit”.

Dincolo de impactul financiar imediat, este în joc integritatea sistemului judiciar. Această „inginerie juridică” erodează încrederea publică și poate încuraja alți actori corupți să transforme hotărârile judecătorești în instrumente de șantaj și protecție personală. Societatea moldovenească și partenerii internaționali ar trebui să fie profund alarmați: atunci când instanțele devin unelte în mâinile oligarhilor, securitatea financiară și economică a țării este pusă în pericol. Guvernul Republicii Moldova și puterea judecătorească trebuie să trateze urgent aceste dezvăluiri – pentru a se asigura că justiția în Republica Moldova nu poate fi regizată astfel încât să servească interese private, în detrimentul interesului public.

Informațiile de mai sus sunt extrase din investigații și rapoarte oficiale recente, inclusiv din documente judiciare și relatări de presă privind procesul Morari, lupta lui Platon împotriva extrădării în Regatul Unit, precum și declarațiile publice referitoare la dosarele judecătoarei Cucerescu. Cererea de despăgubiri în valoare de 300 de milioane de dolari provine din actele procesuale din cauza Platon–Morari. Aceste surse confirmă modul în care o hotărâre a unei instanțe din Republica Moldova din 27 octombrie 2025 pare a fi fost „croită” pentru a consolida narațiunea lui Platon despre „persecuție politică”, ridicând grave semne de întrebare privind deturnarea justiției în Republica Moldova.

Vineri, redacția telegraph.md a expediat o solicitare către judecătorul Ana Cucerescu pentru a comenta cele descrise mai sus, însă până la publicarea acestui articol nu a fost recepționat niciun răspuns.