Alexandra are 31 de ani, vorbește energic, râde des, cu un gest ușor aranjează ochelarii și părul tuns scurt. Se uită des la Irina, o brunetă de 26 de ani, într-un pulover de culoarea gutuii. Irina e cumpătată, vorbește rar și cu voce domoală. Completându-se tacticos una pe alta, cu multe emoții, îmi povestesc istoria lor. În localul în care am stabilit întâlnirea cântă Queen, ceaiul din cești s-a răcit, iar eu nu mă mai satur să le ascult povestea de dragoste care durează de zece ani, relatează reporterul Agora.
“Din totdeauna am fost mai băiețoasă. Îmi amintesc că, atunci când aveam vreo cinci ani, îmi dezbrăcam prietenii mei băieți până la chiloți și mă îmbrăcam în hainele lor, pentru că îmi plăceau. Jucam cu ei fotbal, ne jucam de-a războiul”, povestește Alexandra. Iar Irina crede că încă din copilărie simțea că este altfel, dar conștientizarea acestor lucruri a venit odată cu prima sa iubire. “Mai întâi sunteți doar prieteni buni, după care înțelegi că doar tu ai asemenea sentimente. În timp ce toate fetele povestesc ce simt pentru băieți, tu simți exact aceleași lucruri pentru fete”, a explicat Irina.
Alexandra spune că prima iubire a fost mai amară. “Când eram elevă, aveam gașca mea de băieți, nu comunicam deloc cu fetele, îmi păreau proaste. Până când cineva a jignit o colegă de-a mea de clasă, iar eu am apărat-o. Ne-am împrietenit, discutam despre muzică, ne sunam des, până am înțeles că mă uit la ea cu alți ochi. M-am speriat grozav, aveam 14 ani. Am vorbit cu ea cinci ani, timp în care nu am înțeles sigur dacă era reciproc. Erau momente când se lăsa îmbrățișată sau chiar când mi-a propus să ne mutăm împreună, ani mai târziu. Dar niciodată nu a fost clar până la capăt. Nu mai suntem deloc în contact de 12 ani”, a declarat Alexandra.
Irina povestește că la școală o curtau băieții, dar ea era eminentă, sârguincioasă și nu le atragea atenția. “Când am venit să învăț la facultate la Chișinău, erau mai mulți băieți decât fete în grupa mea. Eu sunt mai feminină, port rochii, fuste, pantofi pe tocuri… N-am dus lipsa atenției masculine. Însă adevărul este că eu nu am experimentat niciodată cu un bărbat, eu știam ce simt și nu voiam să mă „verific”. Întotdeauna a fost complicat să le explic bărbaților de ce îi refuz. Nimeni nu m-ar fi înțeles”, spus ea.
Cel mai greu le-a fost să le explice părinților despre viata lor intima. Irina i-a recunoscut mamei sale pe când avea 17 ani, iar tatăl său a murit fără să afle despre asta. “Mama plângea când i-am spus. Mi-a zis: „Mai bine erai prostituată decât lesbiană”… Încerca să mă sperie cu gura lumii, să-mi spună că mă va trimite la mănăstire, se întreba ce vor spune rudele… La urmă, a dat vina pe internet și se învinovățea că a făcut greșeli în educația mea. Presiunea familiei a fost enormă, din cauza asta ne-am despărțit atunci”, a povestit Irina.
Interviul integral poate fi citit pe Agora.md. (Notă: poza și numele din acest text sunt fictive)
