Scandalul provocat zilele trecute de dezvăluirile Procuraturii Anticorupție în privința Tatianei Răducanu, ecourile acestui scandal în presă și în public, m-au făcut să reflectez asupra situației actuale din justiție și să ajung la câteva concluzii. Azi e duminică și sper ca cei care vor avea timp penru acest subiect vor dori să afle contextul acestor dezvăluiri, motivele sale și cum ieșim din el.
1) Personal, cred că nu este vorba de un ”scandal Răducanu”, sau de efectele unei rivalități între 2 persoane ambițioase, ci de eșecul major al puterii aflate la guvernare (PAS) de a confirma că reformele sale în justiție produc schimbări notabile, pozitive, în afară de chinuri, costuri și demisii în lanț. Dezvăluirile Procuraturii Anticorupție invocă faptul că printre Membrii Comisiei însărcinate să evalueze integritatea magistraților și procurorilor se găsesc și persoane care ar fi trebuit să fie chiar ele evaluate mult mai riguros, la momentul includerii lor ca persoane responsabil de acest proces. Asta vorbește despre dubii ridicate la nivelul celei mai importante autorități din sistemul organelor de drept în combaterea corupției, abuzurilor sau influențelor nepotrivite, iar acuzațiile tot mai frecvente că acest organism nu ar funcționa ca un organism credibil și onest crează niște premize să ne îndoim de rezultul promis. Dacă notăm aici și aroganța neavenită a președintelui Comisiei, Herman von Hebel, lucrurile nu sunt deloc cum ar trebui să fie.
2) Explicația eșecului ține de faptul că, de peste 2 ani, protipendada acestui partid (PAS) a pretins că vrea să curețe justiția de corupție, dar a demonstrat numai că este interesată să-și promoveze în organele de drept persoane loiale, rude, amanți ori pur și simplu cuconi de curte ai propriilor interese electorale. Și chiar dacă la începuturile acestui proces timid unii dintre liderii PAS o fi sperat să inițieze și anumite reforme reale de dezrădăcinare a corupției în sistemul organelor de drept, în ansamblu, chiar și aceștia s-au culcat pe laurii propagandei de partid, ratând să urmeze calea cea mai scurtă în beneficiul unui model de reforme cu caracter experimental, în care magistrații au fost transformați în ”cobai”, iar interesele politice ale puterii au prevalat. Reforma nu a creat o masă critică de sprijin în interiorul sistemului, ci s-a războit contra persoanelor considerate a fi ”neloiale” guvernării. În lipsa susținerii autentice pentru reformă, guvernarea a mizat pe niște ”hârburi” ale vechiului sistem sau pe mercenari aroganți, inclusiv din străinătate, înlocuind cu intenții nobile faptele reale, așteptate de cetățeni.
3) Nu există condamnări definitive pe dosarele de mare corupție, iar complicii celor care-au devalizat băncile în 2014, landromat, cei care-au prădat prin concesiuni și privatizări viciate averea statului se plimbă în libertate. Momentul de schimbare radicală a fost ratat și pentru că politicienii PAS și-au dorit prea mult să influențeze rezultatele fiecărei etape, de la ”crucificarea” Procurorului General, Alexandru Stoianoglo, pe motive inventate, neprobate de instanță, sau chiar aberante, până la vicierea concursului pentru desmnarea noului Șef al Procuraturii Anticorupție, Veronica Drăgălin, circumstanțe care rămân pe conștiința celor responsabili.
4) Atunci când șefa statului spune că reforma s-a înglodat, trebuie de înțeles de fapt că ”reforma PAS în justiție este complet discreditată”. Explic pe puncte. Unu, PAS este responsabil de faptul că a inclus în componența Comisiei Pre-Vetting persoane cu trecut controversat, bănuiți de apropierea lor de clasa politică și oligarhi, având la trecutul lor zeci de dosare pierdute la CEDO sau chiar acte de corupție, iar legăturile unora dintre ei cu bomondul criminal a apărut recent în dezvăluirile făcute de șefa PA. Nu mă interesează deloc de ce acum, de ce nu mai târziu, eventual, după alegerile din 20 octombrie, important este că șefa PA avea obligația și atribuția legală de a informa despre deschiderea unui dosar pe faptele investigate. Doi, procedurile de evaluare urmate de Comisia Pre-Vetting a introdus reguli draconice în raport cu anumite persoane evaluate, mai ales cei care au demonstrat o anumită independență de puterea poltică (neloialitate), motiv pentru care aceștia au fost tratați disproporționat și umilitor. Membrii Comisiei pre-vetting i-au taxat dur și neprofesional pe ”cei neloiali puterii”, cu superioritate și bias, obligându-i să prezinte toată contabilitatea tranzacțiilor făcute în ultimii 15 ani pentru ei și membrii famililor lor extinse, uitând să ceară aceleași lucruri din partea persoanelor dezirabili puterii.
5) Sunt de acord cu opinia după care nu politicul trebuie să facă ordine în justiție, ci organele sale specializate și independente, CSM și CSP, singurele autorități care au competența legitimă de a reglementa procesul, și nicidecum comisarii de partid.
Pentru că guvernarea a continuat să experimenteze, au urmat răspunsuri pe măsură. Demisia în februarie 2023 a 16 judecători de la CSJ, urmată în aprilie 2024 de demisia a 20 judecători ai Curții de Apel Chișinău, au fost, cu siguranță, un manifest de protest al magistraților și nu o dovadă a ”fricii de evaluare”, așa cum au comentat jignitor câteva ”capete seci” din conducerea actuală a PAS. Lipsa de înțelegere clară a contextului psihosocial, lipsa de pregătire a clasei politice de a trata cu responsabilitate reacțiile unor grupuri de judecători jigniți de asemenea tratament, a scindat organele de autoconducere ale magistraților și a creat iluzia falsă unor politicieni că pot face tot ce le trăsnește prin cap cu puterea judecătorească. Mai ales că Președinta a blocat numirea în funcție a 16 judecători din 2021, iar alte grupuri noi nu s-au descurcat deloc cu noile sarcini, crescând presiunea asupra sistemului.
6) La începutul anului 2024 noile acțiuni în instanță erau programate abia pentru I jumătate din anul 2025, cauzând întârzieri infernale și, adăugăm noi, dorința judecătorilor rămași în sistem (inclusiv al celor evaluați pozitiv de Comisia de vetting) să plece și ei ca urmare a presiunilor excesive, politice și administrative. De fapt, rezultatul la care s-a ajuns nu este o aberație, ci mai degrabă efectele modelului de vetting de tip albanez în care un dosar de complexitate medie este examinat cam în 10 ani, o ședință de judecată este fixată o dată la câțiva ani. Chiar nimeni nu vede că modelul preluat pentru reformele în justiție de actuala guvernare este greșit, și nu doar implementarea sa prin instrumente politizate? Oare chiar nu înțelege nimeni că orice judecător plecat din sistem lovește direct în dreptul cetățenilor de a avea acces la justiție, inclusiv asupra dreptului de proprietate, litigiilor civile, investițiilor în economie, nevoii de bunăstare?! Doar ținta acestei reforme era sporirea încrederii în justiție, nu nimicirea speranței!
În loc de concluzii:
1) Sistemul organelor de drept este în acest moment într-o formă de ”moarte clinică”. Au fost făcute prea multe intervenții contradictorii, unele chiar aberante, astfel încât ceea ce se întâmplă azi în justiție nu este o recuperare și însănătoșire a sa, ci o intoxicare a corpului de magistrați cu rețete medicamentoase, care nu au trecut testele necesare. PAS și-a asumat deplin procesul, iar acum caută să arunce vina pentru eșecurile sale pe oricine nu-i convine din sistem. Azi se aruncă cu pietre în șefa Procuraturii Anticorupție pentru că a alertat societatea despre o posibilă legătură dintre un Membru al Comisiilor pre/vetting cu anumiți oligarhi, iar mâine, următoarea victimă va fi oricine va dori să-și exercite independența inerentă funcției de magistrat.
2) Narativul de răspuns la scandalul dnei Răducanu este că dezvăluirile șefei PA ”ar compromite procesul de evaluare (vetting/pre-vetting)” sau că ”dubiile generate de acest caz ar complica verificarea externă a magistraților și procurorilor”, de parcă ar fi fost de preferat să se treacă sub tăcere faptele ajunse pe masa PA sau că nu ai dreptul să vorbești despre persoane corupte în Republica Moldova fără avizul în scris și ștampilat de la PAS. Ambele narative sunt falsuri. Cetățenii au nevoie de certitudini. Că evaluarea cu adevărat scoate din sistem persoane corupte și nu face loc prozeliților actualei puteri politice, iar dacă criteriile de integritate sunt influențate de persoane vulnerabile, atunci nu există nici posibilitatea unei justiții drepte.
3) Sunt de acord că Procuratura anticorupție trebuie să finalizeze cât mai rapid dosarul și să dovedească că intervenția sa a urmărit protejarea interesului public, nu manevre de culise, și că cei care-au tăinuit datele la care s-a făcut trimitere în comunicatele PA va suporta consecințe. Cred că este timpul ca modelul de pre-vetting/vetting să fie evaluat, la rândul său, analizând cu toată atenția gafele, hibele și defecțiunile sale, care lasă după sine multe ambiguități, exploate de o putere politică monopolistă, care se ascunde în spatele unor interese electorale egoiste. Esența și nu forma decisă de politic ar trebui să ne preocupe, iar ideea fixă că după pre-vetting nu va mai exista tentații de corupție printre ”norocoșii” acceptați de Comisie mi se pare la fel de utopică ca și ideea că un politician poate asigura justiției independență și probitate profesională.
Igor Munteanu, președintele CUB