Zilele trecute, un bărbat de 30 de ani şi-a pierdut cunoştința într-un troleibus din capitală şi mai nu a murit din cauza aglomerației excesive, a temperaturii înalte şi a lipsei sistemului de aer condiționat din troleibusul propriu-zis.
Nu este primul caz şi nici ultimul când oamenii se asfixiază în rutierile, troleibusele şi autobusele din Chişinău. Troleibusele din oraş poate şi au fost renovate pe din afară, dar pe dinăuntru ele reprezintă o catastrofă tehnică şi socială. Pe un spațiu de 4 metri pătrați, cu linia roşia la termometru supraîncărcată de căldură, stau claie grămadă 15 oameni şi se sufocă la modul cel mai direct.
Troleibusele procurate de Dorin Chirtoacă nu sunt dotate cu aer condiționat. Un adevăr trist să ajungem în secolul 21 (secolul high-tech), iar termenul de „aer condiționat” să reprezinte pentru moldoveni un mister tehnologic şi o descoperire know-how.
Transportul public din capitală reprezintă o simbioză a camerelor de sufocare naziste şi a expreselor feroviare sovietice care îi deportau pe moldoveni în „Siberiile de gheață.”
Soluția de redresare a transportului public din oraş rămâne a fi o necunoscută pentru societate, activiştii civici, politrucii de partide şi Andrei Năstase.
Fotografiile cu Andrei Năstase, din campania electorală, cum merge în troleibus şi mimează o imagine politică a moldoveanului simplu, modest şi bătut de soartă, care foloseşte zi de zi transportul public, au fost aruncate la gunoi.
Năstase a câştigat alegerile, schimbarea s-a produs, dânsul a revenit la casa lui de milioane, la bolidurile luxoase pe care le are în garaj şi la familia pe care şi-o ține cu traiul în Germania. Cum vouă imaginea de „Andrei Năstase, moldovean de rând”? El nu mai are nevoie de afişări prin troleibuse, autobuse sau maxi-taxi.
Oamenii de rând pot să se asfixieze în continuare cu grămada prin troleibuse, dar Andrei Năstase are alte preocupări – violențele de limbaj, supradozele de populism politic şi multă victimizare pentru a-şi masca propria impotență managerială.
Până ce primarul Năstase şi toată cohorta de activişti civici de pe lângă el luptă pentru a păstra o corciutură arhitecturală sovietică, folosind teza „statul capturat” drept o doctrină politică, chişinăienii bătuți de soartă şi de nenorocul de a se bucura de primari competenți se înăduşa de căldură şi de populismele electorale ale lui Andrei Năstase.
Autor: Teodor Bucatari