Criza vine din toate direcțiile. Iar noi intrăm în ea nepregătiți.
Se adună prea multe semnale ca să mai putem spune că „nu știm ce urmează”.
Pe de o parte, riscul blocării Strâmtorii Ormuz – un șoc global care poate împinge petrolul la 150–200 USD/baril și poate zgudui economia mondială.
Pe de altă parte, Bruxelles-ul deja discută reducerea accentului pe umplerea rezervelor de gaze, exact când riscurile cresc.
Și, foarte important, conflictul din Iran începe să se vadă direct în economie: materialele de construcții se scumpesc accelerat.
Nu sunt evenimente separate.
Este începutul unui lanț.
Primul val este energia. Carburanții cresc, transportul se scumpește, agricultura este lovită imediat. Motorina devine, din nou, principalul canal prin care criza intră în economie. În câteva săptămâni, costurile ajung în prețurile alimentare. Inflația revine, chiar dacă abia fusese stabilizată.
Al doilea val este gazul. Europa intră în competiție pentru resurse, iar dacă depozitele nu sunt umplute la timp, presiunea pe prețuri va fi și mai mare. Moldova nu va rămâne fără gaz, dar îl va plăti mult mai scump. Iar aici se vede cel mai clar lipsa de pregătire: nu poți vorbi de securitate energetică fără rezerve reale.
Al treilea val vine deja – și mulți îl ignoră: construcțiile. Creșterea prețurilor la energie ridică costurile la oțel, ciment și materiale. Proiectele devin mai scumpe, investițiile se amână, sectorul imobiliar încetinește. Exact unul dintre puținele motoare ale economiei începe să piardă viteză.
În paralel, exporturile vor fi afectate. Economiile europene încetinesc, cererea scade, comenzile se reduc. Economiile mici nu cad primele, dar cad mai tare.
Iar peste toate vine presiunea pe leu: importuri mai scumpe, deficit comercial mai mare, presiune pe curs și pe dobânzi.
Toate aceste evoluții duc într-un punct clar: stagflație. Adică stagnare economică, inflație ridicată și presiune socială.
Un scenariu realist pentru Moldova, dacă aceste tendințe continuă: scădere economică de câteva procente și revenirea inflației la niveluri înalte.
Și acum întrebarea simplă: ce face guvernarea?
Din păcate, răspunsul este la fel de simplu: se lasă dusă de val.
Nu există rezerve suficiente, nu există planuri clare, nu există intervenții pregătite din timp. Doar reacții târzii și explicații de după.
Crizele globale nu pot fi evitate. Dar diferența dintre o țară pregătită și una nepregătită se vede în nivelul de trai.
Iar noi intrăm din nou într-o criză fără protecție.
Și, ca de fiecare dată, nu guvernarea va plăti prețul.
Îl va plăti cetățeanul.
Vlad Filat, președintele PLDM