Muzica este ceva la care eu nu mă pricep și este firesc să nu înțeleg cântecul moldovenesc. Eurovision-ul este ceva mai mult decât muzică. Este o manifestare politică și ideologică, în mod sigur. În acest sens, piesa care a câștigat la Chișinău concursul pentru Eurovision, probabil este reprezentativă pentru moldoveni.
Probabil că „Viva Moldova!” reprezintă gălăgia din capetele unor oameni smulși din peisajul rustic al intimității lor seculare și aruncați brutal pe meleaguri străine firii lor. Probabil că alte limbi sună în capetele moldovenilor așa cum sună această piesă, iar toaca de cuvinte: Soroca, Mallorca, tutty, duty, Doga, zeamă și Vieru, Cin-cin, Aloha și Europa … sunt ecoul unui dor sfâșietor de casa părăsită – casă bătută de ploi, frunze, pungi de plastic, gunoaie purtate de vânturi prin curți pustiite.
Probabil zgomotul ăsta este tot ce le-a mai rămas moldovenilor, în urechi, în urma șocului cultural suportat de ei în viața pribeagă pe care o duc de mai multe zeci de ani.
Probabil că piesa lui Satoshi, dar, după concurs, deja a noastră, a Republicii Moldova, a Maiei Sandu, a lui Igor Grosu, a lui Alexandru Munteanu, a „societății civile” și a presei, probabil, ziceam, piesa asta este un Manifest politic al moldovenilor, un strigăt de durere, un fel de a spune: Basta! Până aici a fost! Ăștia suntem noi! Vrem să ne respectați așa cum suntem – un amestec de onomatopee, argouri, (in)culturi și barbarisme din limbile pe care le mixăm noi la întâmplare.
Dacă lucrurile stau așa, și chiar dacă sunt altfel, oricum este o chestiune din care putem lesne deduce că artistul minte, iar acest lucru nu-i deranjează nici pe un moldovean din juriu, din public sau de pe rețele sociale. Minte, pentru că în „soleanka” de barbarisme strigate în scenă la Eurovision-ul moldovenesc, au lipsit argourile rusești care sunt instrumentele verbale ale moldovenilor de la coada vacii și până în mediul academic. Nu era firesc să bage Satoshi un „ni huia sebe”? Așa cum o face lejer în alte piese?! Or, operele literare moldovenești de la Carla’s Dreams și până la Ministrul Transporturilor, abundă de asemnea perle.
De ce să mergi la o manifestare europeană atât de importantă, cu un manifest cultural, politic și ideologic atât de tranșat și să minți asupra identității tale reale?
Dezlegarea acestei ipocrizii s-a produs imediat, prin acel extraordinar și istoric „Maladeț Moldova!”, pronunțat de Paula Seling. Dânsa nu știa că îi lovește pe vârcolaci în esența lor. Mamă, ce s-au mai scandalizat! “Cum se poate?!” “Drept cine ne considerați?!” “Ce vă permiteți?!” “Sunteți penibilă!”, îi zice un „călugăr” de presă, care în mod obișnuit, se exprimă în cel mai execrabil limbaj de Cricova pe inspirata lui pagină de „făis-bucă”, nu și la JurnalTV, desigur, unde e cult și rafinat, unde belește de moldovenisme vocalele românește!
Acum ca să închei pe un ton mai conciliant, voi spune că le-am găsit și o explicație tuturor ofusacților Paulei Seling. În multiculturalismul lor, moldovenii sunt nevoiți să traducă instantaneu din câteva limbi pe care le mai încurcă câteodată. „Maladeț” a putut, din greșeală, să se traducă, în mintea lor în „Good Job”, iar din cauza zgomotului să audă „Blow Job”, adică, pe românește „Mu…ie”.
Băieți și fete din presă și din lumea „plantei social-media moldovenească”, dacă ați auzit „Mu…ie, Moldova!” așa rămâne, nu mai schimbăm paradigmele din mers!
Să auzim numai de bine și baftă la Eurovizion! „Moldova is on duty” and you, too! „Mu…ie, ipocriților!”
Mulțumesc, Paula Seling! Good Job!
Sergiu Mocanu, președintele Partidului ”Republica Unirii”