Editoriale

Plângem că arde Notre Dame, în timp ce Cheianu și Durbală râdeau când a ars un Pompier moldovean

Pinterest LinkedIn Tumblr

Moldovenii sunt o nație simplă, cum se întâmplă ceva peste hotare, umplă Facebook-ul cu rugăciuni și mesaje pline de compătimire, mai ales dacă tragedia se întâmplă undeva prin Europa de Vest. Nu îi doare sufletul pe moldoveni de sute de elevi morți în urma unei explozii din Kenya și nici atât nu-i doare de miile de morți din Siria. Ce să mai vorbim, nu îi doare deloc nici de ceea ce se întâmplă pe loc, „La Moldova” cum se mai spune prin diasporă.

Mai mult, când vine vorba de țărișoara noastră și întâmplări nefericite de aici, de pe loc, începem să căutăm nod în papură și să scoatem la iveală mai mult chestiile negative în loc să venim cu rugăciune și cu o vorbă bună când e cazul, dacă tot nu vrem să facem și un efort fizic sau material. Probabil vă amintiți de pompierul brav, care a decedat într-un incendiu de pe strada Uzinelor din noiembrie 2016, păi care au fost rugăciunile moldovenilor noștri pentru curajosul Ivan Nogailac, decedat eroic în acel incendiu? Nu prea au fost ele, de fapt. Iar când au fost să protesteze pompierii la sediul Jurnal TV, mai că nu-i numeau dușmanii poporului.

Știți ce au preferat conaționalii noștri? Să distribuie un cântec batjocoritor al lui Durbală și Cheianu despre care ar fi ultimele gânduri al pompierului în opinia propagandiștilor de la Jurnal TV. Și foarte puțini au fost cei care le-au spus duetului de clovni că dau greș, că nu trebuie să facem show, dar trebuie să ajutăm acea familie și să ne rugăm pentru sufletul celui care a murit la datorie. Toți au preferat să arunce cu pietre în grădina lui Plahotniuc, care din nou s-a dovedit a fi țapul ispășitor. Amintiți-vă doar atunci când tot el a oferit o sumă bună de bani familiei răposatului, câtă lume i-a sărit în cap spunând că el încearcă să se remarce prin oferirea unui ajutor. Desigur,cel mai mult strigau cei care nici nu aveau de gând să ofere un bănuț, aceasta ne fiind o tragedie a lor.

Câți din voi și câți din prietenii voștri virtuali sau nu ați postat acel mesaj de condoleanțe și compătimire? Dacă tot credeți că omenia se măsoare în astfel de unități de măsură?  Și acum comparați cu numărul celor care au fost de acord cu Cheianu și Durbală, făcând „laik și repost” la batjocura la adresa omenirii făcute de acei doi bufoni fără scrupule? Nu-i așa că suntem o rușine de națiune și nu merităm să facem următorul pas pe scara evoluției?

Dar poate e vorba de religie? Că nu ne place când ard bisericile? Ok, recent a ars o biserică în localitatea Cotul Morii, din raionul Hâncești. O biserică veche de câteva secole, a încercat presa să mediatizeze acest caz însă moldovenilor nu prea le păsa de ea, că-i de aici, de pe loc și nu prea e la modă să fii solidar cu tragediile locale că riști să ți se ceară o mână de ajutor, pe care evident că prea dorești să îl oferi. Biserica din Paris poți să plângi și zi și noapte, oricum nimeni nu-ți va cere nici un efort.

Cazul pompierului și cel al bisericii din Cotul Morii, sunt doar câteva din multe când moldovenii noștri preferă să găsească sute de motive pentru a-și confirma statutul de oameni fățarnici.

Autor: Pavel Macovei

Comentați știrea

loading...

Comments are closed.