Viața unui creștin eu compar cu un teren de fotbal. Conform regurilor, o echipa are 11 jucători pe teren și un număr nederminat de jucători pe bancă de rezervă. Și cei de pe teren și cei de pe bancă sunt membrii echipei, toți participă la competiții, meciuri și campionate. Însă nu toți din cei de pe bancă de rezervă neapărat vor și juca, vor bate o minge, se vor juli la mâni și la picioare și vor deveni „idoli” ai fanilor fotbalului. Spre final, și cei de pe teren și cei de pe bancă de rezervă se vor numi campioni, în caz dacă victoria va fi de partea lor.
Așa e și cu creștinii noștri, unii zilnic participă la viața cu griji, probleme, provocări, ispite cum le numim noi; iar alții, în zona lor de confort, cochilia lor, unde ei își „mântuiesc” sufletul lor fără luptă, fără mișcare, fără riscuri mari. Le convine mai tare să se roage, să bată mătănuți, să citească din psaltire, și să se creadă nuștie ce despre ei.
Pe când, un creștin normal nu are când să se gândească la propriul confort și la mântuire superficială. Un creștin normal se mântuiește când iesă să fie mai aproape de cei îndurerați, de cei lipsiți și necăjiți.
Hristos nu se ascunde după icoane frumoase și cărți copertate. Hristos se găsește printre oameni necăjiți, oameni care au nevoie de speranță, lumină, susținere, iar nu de predici și oratori.
autor: preotul Maxim Melenti
