Președintele Grupului Băncii Mondiale, Ajay Banga, a avertizat că lumea se poate confrunta cu o criză majoră a locurilor de muncă dacă guvernele nu răspund presiunilor demografice și economice în continuă schimbare, informează telegraph.md, cu referire la The Guardian.
Într-un articol de opinie intitulat „Cum să creăm locuri de muncă pentru 1,2 miliarde de noi lucrători din lume”, Banga a subliniat că, deși atenția globală se concentrează adesea pe războaie și șocuri de piață, forțele pe termen lung precum creșterea populației, schimbările tehnologice și presiunile asupra resurselor transformă în tăcere piețele muncii. Aproximativ 1,2 miliarde de tineri din țările în curs de dezvoltare urmează să intre pe piața muncii în următorul deceniu.
„În următorii 10 până la 15 ani, 1,2 miliarde de tineri din țările în curs de dezvoltare vor ajunge la vârsta activă – o scară pe care lumea nu a mai văzut-o până acum”, a spus Banga.
El a precizat că, pe traiectoriile actuale, economiile vor genera doar aproximativ 400 de milioane de locuri de muncă în aceeași perioadă, ceea ce va crea un decalaj uriaș.
Banga a menționat că această problemă a fost adesea văzută ca o provocare de dezvoltare, dar acum reprezintă nu doar o provocare economică, ci și una de securitate națională.
„Dacă investim devreme în oameni și îi conectăm la muncă productivă, această generație vastă poate construi vieți demne și poate deveni o bază pentru creștere și stabilitate. Dacă nu o facem, consecințele sunt previzibile: presiune asupra instituțiilor, migrație neregulată, conflicte și insecuritate în creștere pe măsură ce tinerii caută orice cale disponibilă”, a afirmat președintele Băncii Mondiale.
Pentru a evita aceste consecințe, Grupul Băncii Mondiale urmează o strategie bazată pe trei piloni, combinând finanțare publică, cunoștințe, capital privat și instrumente de gestionare a riscurilor.
Primul pilon constă în crearea infrastructurii umane și fizice. „Fără energie fiabilă, transport, educație și servicii medicale, investițiile private și locurile de muncă nu se materializează niciodată”, a explicat Banga, subliniind că investițiile în oameni sunt la fel de importante ca cele în infrastructura fizică.
Al doilea pilon vizează crearea unui mediu prietenos pentru afaceri, cu reguli clare și reglementări previzibile care să reducă incertitudinea și să îmbunătățească condițiile pentru desfășurarea activității economice. „Locurile de muncă se generează atunci când antreprenorii și firmele au încredere să investească și să se extindă”, a spus el.
Banga a remarcat că, deși resursele publice pot sprijini acest proces, crearea locurilor de muncă la scară largă depinde de sectorul privat, în special de întreprinderile micro, mici și mijlocii, care generează majoritatea angajărilor.
„Acesta este al treilea pilon: ajutarea afacerilor să crească. Prin intermediul brațelor noastre din sectorul privat, oferim capital, finanțare, garanții și asigurări împotriva riscurilor politice. Ne concentrăm acolo unde potențialul de creare a locurilor de muncă este cel mai mare, în cele cinci sectoare care generează constant angajări la scară largă: infrastructură și energie, agroafaceri, servicii medicale primare, turism și producție cu valoare adăugată”, a detaliat președintele Băncii Mondiale.
El a subliniat că până în 2050, peste 85% din populația lumii va locui în țările în curs de dezvoltare, ceea ce reprezintă cea mai mare extindere a forței de muncă globale din istorie, dar și cea mai mare creștere a consumatorilor, producătorilor și piețelor viitoare.
„Țările în curs de dezvoltare beneficiază pentru că locurile de muncă creează venituri, stabilitate și demnitate. Ele întăresc cererea internă și oferă tinerilor un motiv să investească în viitorul lor acasă, nu să caute oportunități în altă parte. Țările dezvoltate câștigă și ele, deoarece economiile în curs de dezvoltare devin parteneri comerciali mai puternici, ancore mai rezistente în lanțurile de aprovizionare și vecini mai stabili”, a explicat Banga.
El a adăugat că această creștere a piețelor extinde cererea globală și reduce presiunile care generează migrație neregulată și insecuritate, fenomene cu costuri economice și politice semnificative dincolo de granițe.
„Constrângerea nu a fost niciodată lipsa oportunităților, ci riscul, atât cel real, cât și cel perceput. Aici instituțiile de dezvoltare pot juca un rol catalizator: finanțând infrastructura, sprijinind reformele reglementare și reducând riscurile”, a spus președintele Băncii Mondiale.
El a concluzionat: „Dacă națiunile reușesc, forțele cu frecvență joasă care modelează lumea – în acest caz demografia – devin motoare de creștere și stabilitate, nu surse de volatilitate și risc. Dacă greșim, vom continua să alergăm după crize, reacționând la rezultate vizibile cu ani sau chiar decenii înainte. Alegerea nu este dacă aceste forțe vor modela viitorul. Ele vor face asta. Alegerea este dacă acționăm din timp și le orientăm spre oportunitate sau așteptăm să apară ca instabilitate.”