Declarația comună adoptată de mai mulți lideri europeni privind Ucraina arată că, deși sprijinul politic pentru oferirea de garanții de securitate este reafirmat, deciziile concrete nu sunt asumate la nivelul Uniunii Europene, ci rămân la latitudinea fiecărui stat.
Documentul menționează explicit că orice angajament juridic pentru restabilirea păcii și securității în cazul unui viitor atac armat este „supus procedurilor naționale”, ceea ce indică faptul că nu există un mecanism european obligatoriu care să transforme aceste angajamente în garanții colective.
Aceeași abordare se regăsește și în propunerea privind o eventuală forță multinațională pentru Ucraina, descrisă ca fiind formată din contribuțiile statelor dispuse să participe, în cadrul unei coaliții a voluntarilor, și nu ca o inițiativă comună a tuturor statelor membre ale UE.
Declarația mai precizează că elementele care vizează Uniunea Europeană și NATO vor fi discutate separat în cadrul acestor structuri, fără a fi stabilite decizii unitare în documentul adoptat.
Astfel, deși liderii europeni își reafirmă sprijinul politic pentru Ucraina și pentru acordarea unor garanții de securitate, documentul subliniază că responsabilitatea deciziilor finale revine fiecărui stat în parte, conform procedurilor naționale.
Angajamentele propuse
Atât liderii Statelor Unite, cât și cei europeni s-au angajat să colaboreze pentru a oferi garanții de securitate solide și măsuri de sprijin pentru redresarea economică a Ucrainei, în contextul unui acord privind încheierea războiului. Aceste angajamente ar include:
– asigurarea unui sprijin susținut și semnificativ pentru Ucraina în vederea consolidării forțelor sale armate, care ar urma să rămână, în timp de pace, la un nivel de 800000 de militari, pentru a putea descuraja un conflict și apăra teritoriul Ucrainei;
– o „forță multinațională pentru Ucraina”, condusă de Europa, formată din contribuțiile statelor dispuse să participe, în cadrul Coaliției voluntarilor, și sprijinită de Statele Unite. Aceasta ar urma să contribuie la refacerea forțelor ucrainene, la securizarea spațiului aerian al Ucrainei și la sprijinirea siguranței maritime, inclusiv prin operarea pe teritoriul Ucrainei;
– un mecanism de monitorizare și verificare a încetării focului, condus de Statele Unite, cu participare internațională, menit să ofere avertizare timpurie în cazul unui eventual atac viitor, să atribuie responsabilitatea și să răspundă la orice încălcări, precum și un mecanism de dezescaladare pentru identificarea unor acțiuni reciproce de reducere a tensiunilor, în beneficiul tuturor părților;
– un angajament cu caracter juridic, supus procedurilor naționale, de a adopta măsuri pentru restabilirea păcii și securității în cazul unui viitor atac armat. Aceste măsuri pot include utilizarea forței armate, sprijin de informații și logistic, precum și acțiuni economice și diplomatice;
– investiții în prosperitatea viitoare a Ucrainei, inclusiv alocarea unor resurse semnificative pentru redresare și reconstrucție, încheierea de acorduri comerciale reciproc avantajoase și luarea în considerare a necesității ca Rusia să compenseze Ucraina pentru pagubele provocate. În acest context, activele suverane rusești din Uniunea Europeană au fost imobilizate;
– sprijin ferm pentru aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană.