Cristina Popescu, redactor-șef al redacției Actualități Radio Moldova, a publicat o scrisoare deschisă la doar o zi după demisia lui Vlad Țurcanu din funcția de director general al companiei „Teleradio-Moldova” (TRM), în care îl acuză de presiuni, umilințe, anchete interne și abuzuri comise în perioada în care a condus instituția.
În mesajul publicat pe rețelele sociale, jurnalista afirmă că a fost supusă unor presiuni constante, că împotriva sa au fost pornite două anchete de serviciu și că Vlad Țurcanu ar fi cerut semnarea unei „declarații false” despre ea.
„Ai făcut lucruri murdare. Nu metaforic. Concret”, a scris Cristina Popescu în debutul scrisorii deschise adresate fostului director general al TRM.
”Ești un jurnalist bun. Dar aroganța ți-a tăiat singură craca de sub picioare și nu ai reușit să fii un manager bun.
Funcțiile nu sunt veșnice. Când pleci, nu rămâne titulatura. Rămâne felul în care ai condus. Rămân oamenii, reformele adevărate.
Scrisoare deschisă pentru Vlad Țurcanu
Vlad Țurcanu,
Nu „stimate director general”. Respectul nu vine din funcție și nici nu se impune prin frică.
Îți scriu fără ocolișuri. Nu din dorință de răzbunare, ci dintr-o durere pe care ai construit-o în timp, metodic, zi de zi. Ai plecat „frumos”. Prea frumos pentru ceea ce ai lăsat în urmă. Nu cred că e o demisie de onoare. Nu meriți acest titlu.
Ai vorbit despre reforme. Despre schimbare. Despre modernizare.
Pentru mulți dintre noi, schimbarea ta a însemnat umilință, presiune și tăcere forțată.
Te-am privit ieri, când îți anunțai demisia, fiecare gest. Se vedea că te doare.
Dar durerea ta e de moment. A mea a fost zilnică.
Ai făcut lucruri murdare. Nu metaforic. Concret.
I-ai cerut lui Adrian Petcu(decembrie 2021), fostul meu șef de la Actualități Radio, să semneze o declarație falsă despre mine, că m-aș fi folosit de funcția de redactor-prezentator pentru beneficii în raport cu politicienii. Este un fals grav. Un lucru pe care îl pot demonta public, simplu. Adrian mi-a spus că tu l-ai impus să o facă.
Nu am luat bani. Nu am cerut favoruri. Nu m-am promovat pe interese.
Mi-am făcut meseria corect.
Apoi l-ai demis chiar pe el. Pe omul care ți-a executat jocul.
Pentru tine, oamenii sunt consumabili.
Ai ordonat și demiterea mea. Eram pe lista lungă de angajați de care ai vrut să scapi. Nici până astăzi nu ai avut curajul să spui de ce.
Am scris un raport argumentat despre jocul vostru murdar și l-am transmis lui Arcadie Gherasim, președintele CSD.
A ridicat din umeri. L-a ascuns. Așa funcționa sistemul tău: tăcere și complicitate.
Ai adus-o pe Victoria Coroban în funcția de director adjunct radiodifuziune, și, la comanda ta, a început presiunea: mesaje, atitudini neprofesioniste, două anchete de serviciu pornite împotriva mea. Două.
Și tot eu a trebuit să te rog, prin demersuri pe care tot tu mi-ai cerut să le scriu, să le oprești.
Să oprești umilința.
M-ați aruncat în mare, poate, poate mă înec. Dar nu am cedat.
După ediția specială din 2 martie 2022, aproape 3 ore în direct, realizată singură, cu intervenții, invitați, fără producător, aceeași Victoria Coroban m-a apreciat.
Dar asta nu șterge nimic.
Pentru acea emisiune m-am pregătit două zile, până la 2 noaptea, cu un copil de 8 ani lăsat singur acasă, doar ca să-ți demonstrez că nimic nu mă oprește. Astăzi nu aș mai face-o.
Asta era realitatea mea. Muncă și responsabilitate.
În aceeași perioadă m-ai scos de la emisiunea „Loc de dialog”. Fără explicații.
Apoi l-ai adus pe Cornel Ciobanu. Și, pentru prima dată, cineva a văzut munca, nu obediența. El a înțeles cât muncesc, cât mă dedic.
Pe 3 martie 2022, când s-a semnat cererea de aderare a Republicii Moldova la UE, Cornel m-a întrebat dacă pot face o ediție specială fulger. În 15–20 de minute am intrat în direct. Fără foi, fără întrebări scrise, cu trei invitați la telefon.
Asta l-a făcut pe Cornel Ciobanu să mă aprecieze. Și să insiste să fiu numită redactor-șef la Actualități. Pentru că orice instituție are nevoie de oameni care nu negociază, dar acționează, care sunt soldați universali…
Tu mi-ai dat funcția, dar m-ai ținut în interimat.
Mi-ai aruncat un os.
Dar pentru mine nu mai conta funcția. Obosisem de presiunea ta. Eu voiam liniște. Tu continuai să-mi trimiți „sulițe”.
După multe rugăminți, transmise prin Cornel Ciobanu, pentru că refuzai să mă primești în audiență, mi-ai permis să lansez emisiunea „La 360 de grade”.
Dar nici atunci nu-ți plăcea ce fac și mă numeai „neprofesionistă”, „puerilă”…
În 2023 ai lansat Newsroom. Părea că te-ai liniștit.
Apoi, pe 21 martie, la Londra, într-o vizită de presă la BBC, chiar de ziua mea, când v-am invitat să ciocnim un pahar și v-am spus că sunt gravidă, ai lăsat paharul și ai plecat demonstrativ.
Asta ai avut de oferit.
Ulterior, revenit la Chișinău, știind că sunt gravidă și că nu voi contribui la construcția newsroom-ului, mi-ai redus salariul cu peste 2.000 de lei, deși semnasem anterior un contract cu un salariu mai mare.
Pentru tine, nici cuvântul dat nu are valoare.
Mi-ai interzis să o invit pe Maia Sandu la emisiune. Doar tu aveai voie, eu nu.
Am respectat procedura, te-am informat de fiecare dată, prin directorul radio, dar invitațiile nu mai ajungeau la ea.
În martie 2025, nu am mai rezistat și am trecut peste tine. Am invitat-o prin serviciul de presă. Am reușit.
Dar cu scrâșnete din partea ta.
Ulterior, alte invitații nici nu au mai ajuns la ea.
Pentru că nu voiai tu.
Apoi m-am retras. Nu pentru că nu puteam lupta.
Ci pentru că aveam doi copii de crescut. Pentru că eram obosită. Pentru că nu mai aveam putere.
Am ales liniștea.
Aș fi putut reveni rapid după concediul de îngrijire a copilului. Am ales să cos genți handmade, deși iubesc radioul, echipa, terenul, oamenii, textele.
Tu ai ales să îngropi un om care era gata să muncească fără limite. Dar nu ai reușit să mă îngropi.
Da, eram gata să fiu alături în proiectele tale editoriale. Tu ai ales altceva.
Mi-ai furat trei ani din viață.
Trei ani.
Când colegii din presă îți cereau public demisia, am înțeles că s-a ajuns la capăt. Deși nici atunci nu credeam că vei pleca cu adevărat.
Știu că vor fi întrebări: de ce nu am vorbit mai devreme? De ce acum?
Pentru că am fost printre primii oameni care au trecut prin „ghilotina” ta.
Pentru că eram epuizată.
Pentru că anunțasem principalele voci care te-au delegat, dar fără sens, și nu mai aveam încredere în nimeni și în nimic.
Pentru că eram gravidă.
Pentru că aveam o familie de dus singură, cu soțul plecat peste hotare.
Nu slăbiciunea m-a oprit.
Ci supraviețuirea.
Vlad, nu mă bucur de durerea ta.
Dar, pentru o secundă, încearcă să simți ce am simțit eu ani la rând: umilință, batjocură, nedreptate.
Unicul meu regret este că oameni ca și Cornel Ciobanu pleacă odată cu tine. Pentru că el este ceea ce tu nu ai fost: un lider.
Ești un jurnalist bun. Dar aroganța ți-a tăiat singură craca de sub picioare și nu ai reușit să fii un manager bun.
Ai semănat ură. Multă ură.
Da, reformele dor, nu am fost contra reformelor tale, din contra. Dar nu sacrifici toți oamenii. Alegi. Cântărești. Protejezi ce merită protejat, discuți cu oamenii care vor să lucreze, să fie parte a reformelor.
M-am abținut ani la rând să spun asta public. Cât ai fost în fruntea companiei, nu am scris nimic. Nici azi nu voiam să public această scrisoare. Nu-mi place să-mi expun șefii în public. Nu este nici corect, nici moral.
Dar, în raport cu ceea ce mi-ai făcut, cred că oamenii trebuie să știe ce ai lăsat în urmă.
Funcțiile nu sunt veșnice. Când pleci, nu rămâne titulatura. Rămâne felul în care ai condus. Rămân oamenii.
Din urma ta nu au rămas reforme făcute cu înțelegere și omenie.
A rămas un gust amar.
Și o lecție despre cum nu se conduce o instituție.
Atât”, este scrisoarea deschisă publicată de Cristina Popescu.
Deși a fost vizat public, Țurcanu nu a comentat acuzațiile.