În aceste vremuri tulburi, numai cine nu a avut de-a face cu ocupantul rus, poate minimaliza și denigra măreția curajului și efortului săvârșit de Ucraina în ultimii trei ani.
Nu mă poate nimeni acuza de subiectivitate! Eu am povestea mea complicată cu Ucraina, unii o cunoașteți, că am mai povestit cum m-au reținut abuziv în drum spre Odessa, cum m-au batjocorit, fotografiat la perete, ca pe un infractor, cum mi-au luat amprentele și m-au deportat cu interdicție de a mai intra pe teritoriul lor. Doar pentru că am donat bani și cărți pentru bisericile și bibliotecile românești din nordul Bucovinei și sudul Basarabiei. Am toate motivele să fiu supărat. Și am fost. Ba chiar i-am urât, și pentru deznaționalizarea fraților noștri din pământurile strămoșești, și pentru că au luptat împotriva Republicii Moldova, în 1992, pe Nistru, alături de ruși, și pentru toată cârdășia care au avut-o cu ocupantul rus în detrimentul nostru. Doar că vezi tu, în 2022, lucrurile s-au schimbat, iar filosofia mea e simplă: dușmanul dușmanului meu prieten îmi este.
Am ajutat sute de refugiați, am donat bani pentru căști fanilor de la Dinamo Kiev care luptă pe front, prietenii mei au donat automobile și baterii pentru soldații de pe front, și multe altele. Nu am mai afișat chiar totul pe Facebook, din varii motive.
Desigur că nu uit cum au procedat cu mine, dar faptul că, în toți acești patru ani, Ucraina a ținut și ține piept, cu dârzenie, ocupantului rus, inclusiv din a veni spre noi, merită tot respectul.
Că e corupție mare în Ucraina, noi știm încă din copilărie, când mergeam la mare. Dar unde nu există corupție? La Chișinău? La București? La Washington? La Bruxelles? Să fim serioși. Că e luptă politică la Kiev? Știm și asta. Dar nimic, absolut nimic nu poate justifica agresiunea rusă din Ucraina și nimeni nu poate argumenta logic de ce au venit criminalii să omoare oameni în țara vecină. Pentru că nu există nicio logică în a ucide pe cineva!
Totul e despre politica expansionistă a Rusiei, de a asupri popoarele vecine. De a controla sufletele și mințile celor din jurul lor. E foarte simplu să constați asta, pentru că dacă deschizi cartea, afli că toată istoria sa, Rusia, doar cu asta s-a ocupat.
Cei care îmi reproșează că, Dragoș, Rusia nu a avut încotro, era nevoită să pună la punct Ucraina, că s-a umplut de naționaliști, că s-a înarmat, că nu știu ce. Lăsați prostiile acestea pentru altcineva! Pe noi, pentru ce ne-au atacat în 1992 și ne-au răpit Tighina? Dar pe Georgia? Asta fac ei, ocupă pământ și țin oamenii ostatici în sărăcie și amenințări cu răfuiala. Deturnează statele, pe care le-au controlat cândva, din drumul lor spre democrație și libertate. După principiul bolnav „nici mie, dar nici ție”.
Timp de patru ani rezistă Ucraina atacului constant și barbar a uneia dintre cele mai mari armate din lume. A unei mașinării a războiului. Cu sute de mii de morți. Cu milioane de refugiați. Cu orașe șterse de pe fața pământului. Arătați-mi o țară sau un lider politic din Europa sau de peste oceane care ar fi rezistat la un astfel de asalt? Nu sunt. Nu există!
Trăim vremuri grele, dar norocul nostru, aici în Europa de Est, e că suntem deprinși cu ele. Cu turcii, cu rușii, cu americanii, noi aici am fost și vom rămâne mereu. Am avut de suferit de-a lungul istoriei, adevărat, și la cum stau astăzi lucrurile, vom mai suferi, însă suferința călește și dă cele mai bune lecții. Așa am învățat foarte bine să ne adaptăm și să putem face clar distincția cine e actor ieftin și cine are coaie.