O postare despre experiența pe care se presupune că ar fi trăit-o recent o tânără la Institutul Mamei și Copilului din Capitală a bulversat în această după-amiază opinia publică. În mesajul său femeia povestește că acum două săptămâni ar fi fost nevoită să nască în chinuri groaznice având termenul de doar 21 de săptămâni, iar atitudinea medicilor de la Institut ar fi fost revoltătoare.
Deocamdată nu se cunoaște numele femeii care a ținut să facă public acest caz și nici vârsta acesteia. Consultantul UNDP Moldova Dumitru Sliusarenco spune că i-a oferit fetei consultanța juridică primară, dar fata e debusolată și foarte speriată.
„Fata e tare speriată și se fac multe presiuni asupra ei acum. Ea are nevoie de ajutor și susținere, iar oamenii care se fac vinovați de aceste chestii oribile trebuie trași la răspundere”, a scris acesta.
În continuare prezentăm mesajul integral al femeiei:
„Vreau sa fac auzita aceasta istorie, ca să ajungă la ochii fiecăruia… Scriu aceasta postare nu pentru ca să fiu miluita, ci sa știe lumea ce se intimpla la CENTRUL MAMEI ȘI AL COPILULUI!!!
In urma cu 2 săptămâni am fost nevoita sa nasc, de fapt sa chemam nașterea (termen 21 săptămâni). Inițial am ajuns cu dureri de burta la urgenta, doamna de garda m-a alungat acasă, cică tot bine. Noaptea iar m-a luat ambulanta. Am fost internata, de Simbata pina luni nici nu se apropiau de mine, au văzut în istorie ca îngerașul meu e foarte bolnav și au așteptat pina luni. Luni doamna Fuior mi-a confirmat patologiile și deja s-a început procesul. Am trecut prin iad și scriu cu lacrimi în ochi.
M-au trimis sa îmi cumpăr pastile care îmi cheamă nașterea. Prima pastilă am băut-o și am așteptat o zi. Menționez ca nu mincasem 2 zile.
A doua zi m-au trezit la 6 dimineața și mi-au zis sa pun sub limba o pastila, în 5 minute s-au început durerile, peste jumate de ora încă una, am luat în total 4 pastile. Aveam dureri groaznice. Nimeni nici nu întra în camera. Eram doar cu o fata, care trebuia sa se ducă acasă, dar a rămas cu mine, văzând atirnarea lor. Peste 2 ore mi-au pus încă 2 pastile sub limba. Varsam verde, fata care era cu mine a fugit sa ii cheme, iar din coridor am auzit: „șap și dacă varsa, nu poate ieși pina la baie?” ok…. Mi-au pus o injecție, mi s- început un șoc, ma zbateam mai ceva ca pestele, nu tremuram, dar ma zbateam. Fata a chemat medicul, iar el zice ca tot normal, dar nici nu ma puteau ține.
Mi-au dat încă 2 pastile. Nu aveam nimic puteri, plingeam de durere și mergeam în genunchi… Mi-au mai pus citeva injecții… Deja nu aveam puteri nici sa tip, nici sa ma mișc.
Asa m-am chinuit 23 ore. Sora medicala a întrat o data și mi-a adus sudna, spunându-mi : ” hai poate rabzi pina la 8 ca să vina medicii, sa nu naști la mine”. Ma rugam la Dumnezeu sa nu nasc chiar, ma temeam sa nimeresc pe mina ei. A mai întrat la 3 noaptea la mine și a început a striga: ” și raji? Sperii alte fete!”
Doamne…. Doamne…. Ma rugam sa îmi rupă apele, leșinam de durere, vroiam sa îmi bag miine le sa le rup singura, săream cu toată durerea în sus, mergeam, ma tiriiam pe sub pat, vroiam deja sa ma arunc peste geam….
Cind simțeam ca mi se duc ochii peste cap am chemat sora medicala, am rugat-o sa cheme doctorul ca nu pot, într-adevăr nu puteam nici sa deschid ochii, iar ea îmi spune : „iaca încă banii nu i-am mai cheltuit pentru tine pe telefon, eu o sa decid cind vine doctorul și cind nu”…. Ooohhhh doamne… La 4 jumate dimineata eram plina de singe, sora medicala tot nu vroia sa cheme doctorul, a zis ca tot normal, așteptăm apele, a ieșit ea din camera, trec 10 minute, mi-am luat sudna și m-am dus la baie. Am născut singura, Singura în sudna, o strigam iar ea nu venea, deși era aproape. Am născut din picioare, cu un picior pe masa din baie și cu un picior ridicat, fetelor ca un ciine am născut…. Pina a venit ea, eu eram cu fetita în brate…. A venit și striga la mine iar, ca Baia ii de singe și sa nu ma uit la fata, dar pina a venit ea, eu deja o analizam și plingeam, tremuram cu ea… Doamne….. Doamne….. Mi-au tăiat cordonul și m-au trimis dintr-un capăt de coridor în alt capăt, cu cleștele în mina…. Ma țineam de pereți… M-am urcat pe capra, deja cu ajutorul fetei care era cu mine, ea a auzit strigatele mele, iar sora medicala aștepta medicul cu ușa inchisa…. Au adus fata li găsit mine și îmi zice: „da asta nu-i nici fata și nici băiat”. Doamne…. Credeam ca nu se termina durerea aia… Mi-au pus anestezie și cind m-am trezit la 8, nu venea nimeni… A întrat medicul și îmi zice ” apu și ai crezut?! Tei odihnit o zi și amu tei chinuit, lasă că nu mori….. Eu vroiam sa mor…. Sa ma îngroape la picioarele ei… (n.r. ortografia a fost păstrată)”