Universul nu este cu adevărat infinit și nici obiectele sale cele mai masive nu sunt eterne, arată un nou studiu citat de Earth.com. Cercetarea susține că nu doar găurile negre, ci și stelele neutronice și piticele albe își pierd treptat masa în intervale de timp incomprehensibil de lungi, până la ”evaporare”, lăsând un cosmos tot mai rece și mai gol.
Potrivit oamenilor de știință, acest proces apare deoarece gravitația curbează puternic continuumul spațiu–timp, iar la scară cuantică apar particule din vid. În timp, chiar și cele mai compacte stele se transformă încet în particule și radiație.
Astfel, sfârșitul Universului nu ar veni brusc, ci printr-o stingere extrem de lentă, la orizonturi de timp imposibil de conceput de mintea umană.
Studiul a fost realizat de trei cercetători de la Universitatea Radboud din Nijmegen, Olanda — Heino Falcke, Michael Wondrak și Walter van Suijlekom — care extind mecanismul radiației Hawking dincolo de găurile negre. Ei analizează comportamentul câmpurilor cuantice în spațiu–timp intens curbat din jurul stelelor foarte dense, chiar și atunci când acestea nu au un orizont al evenimentelor.
În modelul lor, o stea compactă este tratată ca o sferă statică, cu densitate constantă, înconjurată de vid. Curbura spațiu–timpului poate separa perechi de particule virtuale, transformându-le în particule reale, precum fotoni sau gravitoni, care transportă energie în afară. Unele particule scapă direct în spațiu, altele cad înapoi și încălzesc steaua, generând ulterior radiație termică.
Concluzia cercetătorilor este că toate structurile cosmice — găuri negre, stele neutronice, pitice albe, dar și planete sau nori de gaz — se erodează lent sub acțiunea câmpurilor cuantice. Nimic cu masă nu este veșnic: privit de la distanța unor viitoruri îndepărtate, Universul își pierde încet energia și materia, îndreptându-se spre o dispariție tăcută și extrem de lentă.