Vasile Tarlev, președintele Partidului „Viitorul Moldovei” și fost prim-ministru al Republicii Moldova, critică polarizarea geopolitică promovată de actuala guvernare și solicită o politică externă pragmatică, echilibrată și orientată spre interesele reale ale țării.
„Astăzi, Moldova nu are nevoie nici de aventuri rusofobe, nici de euro-fanatism. Poporul nostru s-a săturat de alegerea falsă ‘ori-ori’: ori Moscova, ori Bruxelles”, afirmă Tarlev, subliniind că „în realitate, Moldova are nevoie și de Moscova, și de Uniunea Europeană — dacă vrem cu adevărat să păstrăm și să dezvoltăm țara noastră, să îmbunătățim viața oamenilor, să creștem salariile, locurile de muncă și piețele de desfacere pentru produsele noastre.”
Liderul formațiunii „Viitorul Moldovei” subliniază importanța relației cu Federația Rusă, amintind de contribuția muncitorilor moldoveni din această țară și de dependența sectorului agricol de piața estică: „Rusia rămâne un partener important: milioane de cetățeni de-ai noștri au muncit acolo zeci de ani, mii de fermieri vor să-și exporte produsele pe acea piață. Să distrugi aceste legături înseamnă să tai creanga pe care stai.”
Totodată, Tarlev recunoaște rolul Uniunii Europene în dezvoltarea relațiilor comerciale, dar atrage atenția că granturile externe nu pot substitui economia reală: „Uniunea Europeană este vecinul și partenerul nostru comercial apropiat. Dar niciun grant nu va înlocui sectorul real al economiei, care trebuie să funcționeze în ambele direcții.”
Criticând retorica oficială și utilizarea fricii ca instrument politic, liderul Partidului „Viitorul Moldovei” acuză guvernarea de manipulare: „Se șantajează societatea cu povești despre ‘invazia de la Moscova’, doar ca să se acopere eșecurile interne ale lor. Prețurile cresc, satele se golesc, întreprinderile se închid — iar în loc de soluții reale, ni se cere din nou să trăim în teroare.”
Tarlev lansează o serie de întrebări retorice, acuzând lipsa unei diplomații economice eficiente:
„De ce nu facem o diplomație economică cinstită și eficientă? De ce nu putem readuce produsele moldovenești și pe rafturile din Moscova, și pe cele din Berlin? De ce nu punem interesul național mai presus decât emoțiile geopolitice și personale ale unor politicieni?”
În opinia sa, adevărata suveranitate înseamnă echilibru și colaborare: „În timp ce unii își construiesc cariere politice prin dezbinarea țării, noi spunem clar: suveranitatea și interesul național înseamnă echilibru între extreme. Avem nevoie de economie, nu de retorică. De cooperare, nu de confruntare.”
Apelul final este unul ferm: „Este timpul deciziilor raționale! Moldova trebuie să fie alături de cei care o ajută concret să crească, nu de cei care o divizează și o ruinează!”