În dosarul în care procurorii îl acuză pe fostul lider al PD, Vladimir Plahotniuc, de implicare în „frauda bancară”, una dintre cele mai „grave slăbiciuni ale acuzării este felul în care au fost tratate și răstălmăcite declarațiile martorilor”. Potrivit fostului ministrul al Justiției, unul dintre observatorii procesului în care este vizat Plahotniuc, în loc „să fie redate fidel, cu bună-credință și rigoare, declarațiile martorilor au fost forțate, întinse și răsucite până au ajuns să servească unei concluzii pregătite dinainte”, scrie UNIMEDIA.
Fostul ministru al Justiției mai spune că „unul dintre exemplele cele mai hilare este cel al fostelor asistente ale lui Vladimir Plahotniuc. Ele au vorbit despre atribuții administrative, despre sarcini de birou, despre activități absolut obișnuite pentru orice angajat. Și totuși, în actul de învinuire aceste explicații simple au fost împinse artificial spre imaginea unei pretinse „organizații criminale”. Acolo unde martorii ar fi descris o rutină de serviciu, acuzarea ar fi văzut mecanisme conspirative. Acolo unde existau doar obligații profesionale, s-ar fi încercat construirea unei povești penale grele, spectaculoase și convenabile.
În actul de învinuire, procurorii ar fi prezentat aceste explicații ca și cum ar descrie mecanismele de funcționare ale unei presupuse organizații criminale. Este o diferență esențială între sarcini de birou și construcția artificială a unei narațiuni penale. Aceasta nu este o scăpare izolată. Nu este o formulare neinspirată. Nu este o simplă confuzie. Este un mod de lucru: sensuri mutate din locul lor firesc, concluzii trase peste ceea ce martorii nu au spus și legături sugerate acolo unde nu au fost declarate fapte directe. Astfel, în locul unei probe limpezi, dosarul a fost umplut cu interpretări, presupuneri și insinuări menite să acopere lipsa unei demonstrații reale.
Potrivit aceleiași poziții, problema nu se limitează la câteva declarații izolate. Sensul spuselor mai multor martori a fost distorsionat, iar în concluziile procurorilor au apărut fapte și presupuse legături pe care martorii nu le-au declarat niciodată în mod direct. În locul unei probe clare, dosarul a fost umplut cu interpretări”.
„Am observat un lucru, după pledoaria asta, într-adevăr am încercat să înțeleg cum totuși este formată acuzarea. Deci acuzarea este formată pe ideea că Plahotniuc controla totul. Întrebarea e când controla Plahotniuc totul și el a și pus întrebarea asta. Percepția asta este generată că controla totul în perioada 2018-2019. Să admitem chiar din 2016, dar în perioada 2013-2014, atunci era guvernare de alianță și erau niște războaie dure în alianța respectivă. Și să spui că el controla totul este o manipulare crasă. Că să invoci situația din 2019 la situația din 2013-2014 este mai mult ca inadecvat pentru a justifica acuzarea sau pentru a nu prezenta probe”, a adăugat Nagacevschi.
„Într-un proces corect, nimeni nu ar trebui împins spre condamnare prin sensuri schimbate, fragmente smulse din context și concluzii așezate peste cuvinte pe care martorii nu le-au rostit niciodată. Iar dacă însăși fundația pe care a fost ridicată acuzarea este, atât de fragilă și de contestabilă, atunci întreaga construcție a dosarului devine nu doar vulnerabilă, ci profund nedreaptă”, concluzionează experții juridici.