Vlad Filat, președintele PLDM și premier al Republicii Moldova în perioada 2009-2013, a publicat în ajunul sărbătorilor de iarnă o analiză economică formulată într-un registru aparent optimist, dar construită pe contraste dure și formulări care trimit mai degrabă la ironie și scepticism față de realitatea economică.
„Aceasta este una dintre ultimele mele analize economice din acest an. Și, în loc de critici sau avertismente, am ales să privim înainte, cu realism, dar și cu speranță”, notează Vlad Filat, precizând că a selectat „TOP-5 lucruri bune, posibile și realizabile în economia noastră”.
Primul exemplu vizează agricultura, descrisă printr-un bilanț sever înainte de orice perspectivă pozitivă. „Agricultura a fost lovită dur: secetă, subfinanțare, concurență neloială la importuri”, scrie Filat, menționând că „după o prăbușire severă în 2024, anul 2025 a adus revenirea, iar 2026 se conturează ca un an promițător”. El subliniază însă dimensiunea modestă a progresului: „Exporturile, după aproape trei ani de scădere continuă, au început să crească din august, în principal datorită agriculturii. Un semnal mic, dar sănătos”.
Despre criza energetică, Vlad Filat afirmă că Republica Moldova a fost „probabil, cea mai afectată țară din Europa”, cu tarife care „au crescut dramatic”, dar spune că „maratonul scumpirilor pare să se fi încheiat” și că „sunt premise reale pentru reduceri de tarife”. În același context, el remarcă faptul că „în ultimii 5 ani, capitalul privat a reușit ceea ce altora le-a luat două decenii”, ajungându-se la situația în care „17% din consumul mediu anual de energie electrică este acoperit din producție locală”.
Industria este prezentată ca un sector aflat încă în dificultate, cu accente critice clare. „Industria Moldovei a trecut prin trei ani de recesiune. Cel mai mult a suferit industria alimentară”, afirmă Filat, amintind că Republica Moldova a ajuns „pentru prima dată în istoria noastră recentă” să fie „importatori net de produse alimentare – un paradox dureros”. Posibila revenire este formulată condițional: „în 2025 vedem primele semne de revenire, iar 2026 poate fi anul relansării”.
Referindu-se la piața muncii, Vlad Filat recunoaște explicit dimensiunea declinului: „în ultimii doi ani numărul populației ocupate a scăzut cu circa 80 de mii de persoane”. În același timp, el remarcă un fenomen pe care îl califică drept pozitiv: „migrarea din economia informală spre cea oficială”, menționând că „ponderea muncii «la negru» ar putea atinge minimul istoric din 1991 încoace”.
În final, fostul premier descrie impactul social al crizelor recente într-un limbaj lipsit de festivism: „Șocul prețurilor, inflația, scumpirea energiei au lovit dur fiecare familie. A fost un drum greu, uneori greu de imaginat”. Speranța este formulată prudent și condiționat, prin enumerarea unor „șanse reale” ca inflația să revină „în coridorul de circa 5% anual” și ca veniturile să înceapă „încet dar sigur” să crească.
Mesajul se încheie într-o notă care, prin contrast cu descrierea crizelor, accentuează tonul ambiguu al întregii analize: „Sper din inimă ca fiecare dintre voi să aveți, în anul care vine, un an mai bun, mai frumos, mai liniștit și mai plin de speranță. La mulți ani, prieteni și concetățeni!”.