În ianuarie 2007, Steve Jobs prezenta primul iPhone. Apple și-a propus cu acesta să reinventeze telefoanele. Și, în câțiva ani, a reușit. Dar primul model era departe de-a fi vreo revoluție. Mai mult, echipa care s-a ocupat de acea prezentare, Steve Jobs fiind și el implicat, a recurs la nenumărate trucuri ca să lase impresia că telefonul e bun de lansat. Nu era.
Steve Jobs, cofondator Apple, a fost omul care a a vândut cel mai bine ideile companiei. De la primul computer Apple până la iPod și iPhone. Era om de vânzări și asta se vede cel mai bine în acest citat: „Oamenii nu ştiu ce vor până nu le oferi acel lucru”. A făcut această afirmație în 1985 într-un interviu pentru „Playboy“.
În ianuarie 2007, cu primul iPhone, a trebuit să livreze la înălțimea acelei declarații. Ce-au promis Jobs și Apple a fost simplu: un telefon, un iPhone și un browser foarte bun pentru internet. Telefonul a ajuns în magazine şase luni mai târziu, relatează PlayTech.ro.
Primul iPhone avea numeroase lipsuri. Era doar 2G, nu aveai acces la alte aplicații decât cele preinstalate, camera era de 2 megapixeli și era foarte scump. Dar utilizatorii au fost cuceriți de ce oferea. Aplicațiile erau mai bune – chiar dacă puține, browserul funcționa ca unul de PC, YouTube era disponibil pe telefon și, da, era și iPod. Însă în ianuarie 2007 telefonul era, ai putea spune, legat „cu sârmă”.
„Aceasta este ziua pe care o aştept de peste doi ani şi jumătate”, şi-a început Jobs prezentarea din 9 ianuarie 2007. A vorbit despre telefon, despre ce probleme au modelele disponibile atunci, dar și cum va schimba lumea cu noul model.
Andy Grignon a fost unul dintre inginerii Apple care au lucrat la primul iPhone. El era responsabil de componentele radio din iPhone 2G. Ca să înțelegi ce-a însemnat demersul Apple de-a crea primul iPhone, poți vedea prin exemplul lui Grignon. În perioada în care lucra la acest proiect secret s-a îngrăşat cu peste 20 de kilograme, avea probleme în căsnicie şi în zilele premergătoare evenimentului de prezentare Jobs i-a înnebunit pe toţi cu secretomania pe care o dorea în jurul telefonului.
Inginerii au fost aleşi, om cu om, din echipele Apple şi au fost izolaţi de toate celelalte proiecte. Totul era secret, chiar şi faţă de familie, iar munca se prelungea, de multe ori, până a doua zi dimineaţa. Chiar și așa, au fost conflicte imense între cei responsabili de hardware și de software.
Cei dintâi visau la viitor, cei din urmă trebuiau să comprime în carcasă componente limitate şi un sistem de operare ca de PC într-o versiune care să funcţioneze pe un telefon.
Între cele două zone era și Jon Ive, designerul Apple, care voia, împreună cu Jobs, un anumit design și o anumită structură și componență a carcasei. Astfel, primul iPhone a fost construit din aluminiu cu o bază de plastic. Dar metalul și undele radio nu se împacă.
Semnalul pentru Wi-Fi şi GSM, chiar dacă doar 2G, nu avea cum să treacă. Soluţia designerilor a fost să facă o deschidere în carcasă, numai că, până la urmă, s-a ajuns ca partea de jos să fie din plastic pentru că o deschidere nu era suficientă.
iPhone a fost telefonul care a promovat cel mai mult conexiunea prin Wi-Fi. Pentru asta, în prezentare, Grignon a modificat puţin lucrurile şi în cazul conexiunii prin Wi-Fi a pregătit un router AirPort, astfel încât să nu fie de găsit pentru laptopurile din sală. În ceea ce privește conexiunea GSM, cei din echipă au recurs la un fals. Au adus lângă scenă un transmiţător portabil ca să-i asigure o recepţie cât mai bună. Totodată, au modificat sistemul de operare ca să arate mereu toate unităţile de semnal pline, chiar şi când nu le avea.
„Dacă partea radio pica şi se repornea, cum bănuiam noi că se putea întâmpla, nu voiam ca cei din sală să ştie asta. Astfel, am modificat codul şi mereu a arătat 5 unităţi de semnal.”
Andy Grignon, fost inginer Apple
După fiecare demonstraţie făcută de Jobs, pe rândul cinci din sală, ingineri şi manageri sărbătoreau cu o sticlă de whisky că telefonul a funcţionat. „[…] cel responsabil de acea parte mai dădea un pahar peste cap. […] A fost o nebunie, dar a fost extraordinar”, a declarat Grignon într-un interviu pentru New York Times.
Primul iPhone a fost doar pentru Statele Unite ale Americii. Și Apple l-a vândut în exclusivitate doar la AT&T. Jobs a impus însă o condiție: libertate totală asupra produsului. De aceea, chiar şi în prezent, iPhone nu este un telefon plin de programe ale operatorilor, cum se întâmplă pe Android.
Și altfel a și fost prezentat produsul. Jobs voia ca imaginea de pe iPhone să fie prezentată pe un ecran de pe scenă. Şi alte companii prezentau produsele aşa, dar cei mai mulţi filmau demonstraţiile de sus cu o cameră video. El nu dorea ca mâna sa să blocheze imaginea.
Astfel, le-a spus inginerilor să monteze circuite în plus care să-i permită telefonului să facă asta. Efectul a fost unul impresionant pentru cei din public, dar munca din spate n-a fost deloc uşoară.
O mai mare problemă au fost însă aplicaţiile care puteau rula pe iPhone. Jobs voia să arate toate funcţiile de pe telefon, dar nu avea şi hardware suficient de puternic pentru asta. El voia să redea o melodie, să sune pe cineva, să pună în aşteptare interlocutorul în timp ce discuta cu altcineva, să trimită o fotografie prin mail şi să caute ceva pe internet. La final, să se întoarcă la muzică.
„Eu şi cei din echipa mea am fost stresaţi la maximum. Aveam doar 128 MB de memorie RAM în telefon, dar aplicaţiile nu erau finisate şi erau mari şi greoaie”, a mai explicat Grignon. Și, surprinzător, a mers.
În ciuda încrederii pe care Steve Jobs a afișat-o pe scenă când a prezentat primul iPhone, telefonul n-a fost pentru el sau Apple un obiectiv foarte mare. Sigur, s-a discutat despre așa ceva încă de la primul iPod, în 2001.
Ideea era simplă: oamenii ar prefera să aibă un singur dispozitiv, nu mai multe. Și pe acesta unic să aibă mail, telefon, muzică și poate o cameră foto. Jobs și o parte din șefii din Apple au discutat despre idee, dar părea o misiune sinucigașă. La acel moment, internetul pe telefon era destul de lent și să faci streaming de video sau de muzică era aproape imposibil. Nici camerele foto nu erau foarte bune.
Steve Jobs ura cel mai mult – pentru un eventual iPhone – să aibă parteneriat cu un operator telecom. Jobs era obsedat de control și nu voia să-l piardă în fața unui operator. Compania a luat în calcul chiar să devină operator – operator virtual, bazându-se pe un parteneriat pentru rețea cu un operator mare.
În 2006, Apple a semnat cu Cingular (preluată mai târziu de AT&T) și negocierile pentru detaliile finale au durat aproape un an. Astfel, în iunie 2007, primul iPhone a fost lansat în rețeaua AT&T. Mai târziu, a ajuns și la alți operatori. Din 2008, Apple are și App Store, primul magazin modern cu aplicații.
Nu în ultimul rând, ar trebui să mai știi că o parte dintre inginerii și șefii din Apple voiau să facă un telefon, după succesul iPod. Credeau însă că ceea ce avea să fie iPhone era ca un Macintosh mai mic. Între 2005 și 2006, Apple a gândit și creat trei versiuni diferite de iPhone. Apoi, a creat alte șase prototipuri funcționale – cu hardware și software diferite – ale modelului care avea să ajungă în magazine.