O nouă analiză bazată pe date satelitare din perioada 2002–2024 indică un declin accentuat al rezervelor de apă dulce din sudul și centrul Europei, avertizează cercetătorii de la University College London (UCL) în colaborare cu Watershed Investigations și The Guardian.
Studiul arată că zone întinse din Spania, Italia, Franța, Elveția, Germania, România, Ucraina și sud-estul Regatului Unit se usucă, în timp ce nordul și nord-vestul continentului – inclusiv Scandinavia și anumite regiuni din Marea Britanie și Portugalia – devin mai umede.
Cercetătorii au utilizat sateliți care măsoară variațiile câmpului gravitațional al Pământului, permițând astfel ”cântărirea” volumelor de apă din sol, râuri, lacuri, ghețari și apele subterane. „Când comparăm datele privind stocarea totală a apei terestre cu seturile de date climatice, tendințele sunt în mare măsură corelate”, a declarat Mohammad Shamsudduha, profesor la UCL. El avertizează că situația ar trebui să fie un „semnal de alarmă” pentru politicieni: ”Nu mai vorbim despre limitarea încălzirii la 1,5 °C, ci ne îndreptăm probabil către 2 °C peste nivelurile preindustriale și asistăm acum la consecințe.”
Tendințele sunt confirmate și în rezervele subterane, considerate mai stabile în fața schimbărilor climatice. Analizele doctorandului Arifin au evidențiat că și aceste resurse ascunse se epuizează în mod constant.
În Marea Britanie, vestul devine mai umed, iar estul mai uscat.
”Deși precipitațiile totale pot fi stabile sau chiar în ușoară creștere, modelul se schimbă. Observăm ploi mai abundente și perioade de secetă mai lungi, în special vara”, a explicat Shamsudduha. În sud-estul Angliei, unde apele subterane asigură aproximativ 70% din apa publică, aceste schimbări pot reprezenta un risc major.
Datele Agenției Europene de Mediu arată că, între 2000 și 2022, captările totale de apă din UE au scăzut, însă utilizarea apei subterane a crescut cu 6%, în special pentru alimentarea publică (18%) și agricultură (17%). Resursele subterane reprezintă 62% din aprovizionarea publică cu apă și 33% din cererea agricolă.
Comisia Europeană afirmă că noua strategie de reziliență urmărește construirea unei ”economii inteligente din punct de vedere al consumului de apă”, inclusiv reducerea pierderilor din infrastructură cu ”cel puțin 10% până în 2030”.
Experții avertizează însă că răspunsul trebuie accelerat.
”Este îngrijorător să vedem această tendință pe termen lung”, spune profesoara de hidrologie Hannah Cloke, subliniind riscul unor ”restricții severe de apă” dacă se repetă secetele din ultimii ani. Agenția pentru Mediu estimează că Anglia se poate confrunta cu secetă până în 2026, dacă precipitațiile din sezonul rece vor fi insuficiente.
Deși ministrul apelor Emma Hardy a promis dezvoltarea a nouă rezervoare, Cloke susține că soluția nu este suficientă pe termen scurt: ”Ar trebui să ne concentrăm pe reutilizarea apei, consumând mai puțină apă, separând apa potabilă de apa reciclată și folosind soluții bazate pe natură.”
Tendința de uscare va afecta securitatea alimentară, habitatele naturale și agricultura europeană. Rezervele în scădere ale Spaniei pot lovi direct țări dependente de importuri, precum Regatul Unit. Tiparele climatice asociate până acum cu Asia de Sud, Africa sau Orientul Mijlociu ”sunt acum mult mai aproape de casă”, a avertizat Shamsudduha.
Fenomenul este global: secete severe se înregistrează în Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud, vestul SUA, Canada, precum și în regiuni reci precum Groenlanda, Islanda și Svalbard. În Iran, capitala Teheran se apropie de ”ziua zero”, iar președintele Masoud Pezeshkian a avertizat că, dacă raționalizarea eșuează, orașul ar putea fi evacuat.