În Republica Moldova, libertatea de exprimare și dreptul la opinie diferită față de putere au devenit, tot mai vizibil, concepte formale, invocate în discursuri oficiale, dar tot mai puțin respectate în practică. Deși Constituția garantează libertatea cuvântului, realitatea arată că acest drept este tot mai des limitat prin presiuni mediatice, stigmatizare publică și mecanisme subtile de descurajare a vocilor critice.
De fiecare dată când apare o informație care incomodează guvernarea, indiferent dacă este vorba despre date economice, rapoarte internaționale, investigații jurnalistice sau simple opinii argumentate, intră rapid în acțiune un mecanism bine rodat. Jurnaliști „de serviciu”, comentatori politici afiliați și așa-ziși „experți”, finanțați prin diverse programe externe, apar aproape simultan pe mai multe posturi de televiziune și platforme online pentru a neutraliza mesajul.
Scopul nu este analizarea onestă a faptelor, ci discreditarea sursei, minimalizarea subiectului și mutarea atenției publice spre teme secundare. Orice tentativă de critică este etichetată rapid drept „dezinformare”, „propagandă”, „atac hibrid” sau „interes străin”, fără a fi analizată pe fond. În multe cazuri, chiar și rapoarte elaborate de organizații internaționale, instituții europene sau structuri independente sunt puse sub semnul întrebării, dacă nu convin liniei oficiale.
Această practică creează un climat de frică și autocenzură. Jurnaliștii, activiștii, funcționarii sau simplii cetățeni care îndrăznesc să exprime opinii diferite sunt conștienți că pot deveni rapid ținta unor campanii de discreditare. Li se analizează trecutul, li se caută greșeli minore, li se atribuie intenții politice sau li se pune la îndoială integritatea profesională. Mesajul este clar: cine critică puterea riscă să fie marginalizat.
În paralel, spațiul public este tot mai mult monopolizat de aceleași voci „acceptabile”, promovate constant drept „specialiști”, „analiști” sau „reprezentanți ai societății civile”. Aceștia apar în mod repetat în platouri, formulează aceleași concluzii și validează aproape automat deciziile guvernării. Diversitatea de opinii este redusă artificial, iar dezbaterea reală este înlocuită cu un consens fabricat.
Un fenomen deosebit de grav este tendința de a descuraja gândirea critică. Cetățenii sunt tratați tot mai des ca un public care trebuie „educat” să accepte anumite politici, nu ca parteneri într-un dialog democratic. Orice întrebare incomodă este prezentată drept dovadă de „iresponsabilitate”, „lipsă de patriotism” sau „influență externă”. În loc să fie încurajată analiza, comparația și verificarea informațiilor, este promovată conformarea.
A nu le permite oamenilor să gândească critic este profund nedemocratic. Democrația nu înseamnă doar organizarea alegerilor, ci și existența unui spațiu public liber, în care opiniile divergente pot fi exprimate fără teamă. O societate în care cetățenii sunt învățați să repete lozinci și să evite întrebările incomode nu poate fi considerată una sănătoasă.
Mai mult, etichetarea constantă a criticilor drept „dușmani”, „agenți” sau „manipulatori” erodează încrederea socială și polarizează societatea. În loc să fie discutate problemele reale, atenția este deturnată spre conflicte artificiale, iar responsabilitatea politică este diluată.
În acest context, libertatea de exprimare a devenit doar o formulă declarativă, fără conținut real. Când doar anumite opinii sunt tolerate, când criticii sunt intimidați, iar presa independentă este marginalizată, vorbim despre o degradare lentă, dar constantă, a democrației.
Republica Moldova are nevoie de un spațiu public deschis, pluralist și onest. Are nevoie de jurnaliști care să pună întrebări incomode, de experți care să analizeze critic și de cetățeni care să poată gândi liber. Fără aceste elemente, orice discurs despre „stat de drept” și „valori europene” rămâne gol de conținut.
Libertatea nu se măsoară prin numărul de comunicate oficiale sau prin loialitatea față de putere, ci prin capacitatea oamenilor de a spune ce gândesc fără frică. Iar astăzi, în Republica Moldova, acest drept este tot mai fragil.