Cultură

Astăzi se împlinesc 85 de ani de la nașterea marelui poet Grigore Vieru

Pinterest LinkedIn Tumblr

Astăzi, 14 februarie, marele poat basarabean, Grigore Vieru, ar fi împlinit vârsta de 85 de ani, informează Telegraph.md

Grigore Vieru Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit Şcoala de şapte ani din satul natal. În anul 1950 se înscrie la Şcoala medie din Lipcani. Îşi face studiile la Facultatea de Istorie şi Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” de la Chișinău (1953-1958).

A fost redactor la revistele „Scînteia leninistă” şi „Nistru” (1958-1960). A activat la editurile „Şcoala Sovietică” şi „Cartea Moldovenească” (l960-1963). A fost consultant (secţia poezie) la Uniunea Scriitorilor din Moldova (1963-1969).

În anul 1989 este ales deputat în Congresul deputaților poporului din URSS. A debutat editorial în anii studenţiei cu placheta pentru copii „Alarma” (1957), urmată de alte cărţi pentru cei mici: „Muzicuţe” (1958), „Bună ziua, fulgilor” (1961), „Mulţumim pentru pace”, volumul de povestiri „Soarele cel mic”, volumaşul de versuri, povestiri şi cîntece „Făguraşii” (toate trei apărute în 1963), „Făt-Frumos, curcubeul” (1961), „La fereastra cu minuni” (1960), „Trei iezi” (1970), „Numărătoarea” (1971), „Poezii de seama voastră” (1986), „Spune-i soarelui o poezie” (1989), „Hristos nu are nici o vină” (1991), „Albinuţa: cartea preşcolarului” (1994). Volume pentru maturi: „Versuri” (1965), „Numele tău” (1968); „Duminica cuvintelor” (1969), „Versuri” (1971), „Aproape” (1974), „Un verde ne vede” (1976), „Steaua de vineri” (1978), „Fiindcă iubesc” (1980), „Cel care sunt” (1987), „Rădăcina de foc” (1989), „Curăţirea fîntînii” (1993), „Rugăciune pentru mama” (1994), „Văd şi mărturisesc” (1997), „Izbăvirea” (1999), „Strigat-am către Tine” (2002), „Întregul cer” (2002), „Cîntec de leagăn pentru mama” (2003), „Acum şi-n veac” (2004).

Versurile sale au fost traduse şi editate în 15 ţări (Franţa, Macedonia, Bulgaria, Rusia, Ucraina, Georgia, Ţările Baltice ş.a.).

Printre premiile și distincțiile sale se numără: Diploma de Onoare „H. Ch. Andersen” a Consiliului Internaţional al Cărţii pentru Copii şi Tineret (1988); Premiul Mare pentru literatură al Fundaţiei „Crescent”, Bucureşti (1999); Premiul pentru poezie „Lucian Blaga” (1994); Premiul „Poetul anului” al Editurii „Adrian Păunescu” (1995); Premiul „Cartea de top” la ediţia a XII-a a Salonului de Carte de la Chișinău pentru volumul „Întregul cer” (2003); laureat al mai multor publicaţii din România.

A obţinut „Insigna de Onoare” (1967); i s-a oferit titlul de Maestru Emerit al Artei (1985); Scriitor al Poporului din Republica Moldova (1992); a primit „Ordinul Republicii” (1996). În 1990 este ales Membru de Onoare al Academiei Române, iar în 1993 − membru− corespondent activ.

În noaptea de pe 15 spre 16 ianuarie în urma unui accident automobilistic în apropiere de satul Dănceni, raionul Ialoveni de pe traseul Basarabeasca-Chișinău, fiind pasager în automobilul condus de Gheorghe Munteanu, adjunctul directorului Ansamblului naţional academic de dansuri populare „Joc” a fost rănit. În stare gravă G. Vieru a fost transportat la Spitalul Municipal de Urgență de la Chișinău. A murit la spital în noaptea de 18 ianuarie 2009 la orele 1:20. Poliţia rutieră a oraşului Chișinău a comunicat, că cauza accidentului a fost viteza sporită şi oboseala şoferului.

„Grigore Vieru este un mare şi adevărat poet. El transfigurează natura gîndirii în natura naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de inimă pulsează şi îmi influenţează versul plin de dor, de curata şi pura limpezire”, scria Nichita Stănescu despre marele poet.

Iar Ioan Alexandru l-a definit pe Gigore Vieru „un poet care şi-a asumat greul unui grai, trecîndu-l prin inima sa, încărcat de răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarce semenilor săi care-şi deschid cu bunătate inima să-l primească, pentru a-şi duce demn mai departe viaţa în spiritul dreptăţii, al iubirii…” 

Citește și: Interviu cu Iurie Sadovnic: „Dumnezeu mie așa mi-a spus: ai menirea să cânți anume pe versurile clasicilor. Și balade.”

loading...

Comments are closed.