Recent, Maia Sandu îl avertiza pe Dodon ca nu cumva să încerce să falsifice alegerile. Nu știu cât de tare s-a speriat Dodon, dar nu cred că Maia Sandu ar trebui să insiste prea mult asupra acestui subiect. Pentru că nu o avantajează deloc. Pentru că, în cazul unei lupte cinstite, ea ar avea probleme mari. Să treacă de primul tur, credeți-mă. Să nu-și facă iluzii. Moldovenii nu dau o ceapă degerată pe ceea ce spune Donald Tusk, tot așa cum nu dau o ceapă degerată pe ceea ce spune OMS sau alte organizații paralele, din altă lume și dimensiune. Și nici impresionați de prestația ei, din poziția de om de stat, nu sunt. Mai degrabă decepționați. Luați pulsul societății și o să simțiți asta. Maia Sandu este un politician răsuflat, ea nu mai poate mobiliza lumea, poate, cel mult, să profite de inerție, care încă mai există, este adevărat. Dar, dacă nu se reinventează și nu bagă carburant, inerția nu o poate împinge până în vârful dealului. E o legitate a fizicii, se poate verifica și în condiții de casă.
Cu toate acestea, Maia Sandu are șanse mari să treacă în turul doi. Cele mai mari șanse. Pentru că Dodon o vrea pe ea ca adversar în bătălia finală. Pentru că doar pe ea o poate bate. Iar dacă va manipula grosolan în campania electorală și va falsifica alegerile (și sunt convins că o va face), acest lucru va fi inclusiv în avantajul Maiei. Conștient și asumat în avantajul Maiei, implicit. Nu degeaba staff-ul lui Dodon, cel formal și cel informal, îi acordă atâta atenție. Ca să o ridice de-asupra celorlalți, iar apoi să dea cu ea de pământ.
P.S. Eu n-am simpatii la aceste alegeri și, mai mult ca sigur, nu voi participa la votare. Îmi veți spune că asta nu-i corect, că orice vot contează. Da, contează, însă doar prin prisma conceptului de turmă. Dar eu nu mă regăsesc în nicio turmă, din păcate sau… din fericire.
Autor: Nicolae Federiuc, jurnalist
