Problema cea mai mare a oamenilor este că ei își iau viața mult prea în serios. Omul care vede lucrurile atât de grav, e un om mort de fapt. Acestui tip de oameni le este străină flexibilitatea spirituală și capacitatea de a se vedea pe ei înșiși din mai multe perspective. Ei se blochează între propriile lor limite și nu tind spre nimic altceva aparte de scopuri pragmatice.
Ei cred înflăcărat și ferm în fiecare convingere a lor, iar atunci când cineva încearcă să-și expună un alt punct de vedere diferit de a lor, acesta devine cel mai rău dușman. Ei nu sunt capabili să înțeleagă că totalitatea percepțiilor și ipotezelor personale privind viața sunt doar o simbioză a condițiilor ereditare și sociale care le-au influențat să creadă în ele. Și asta e cea mai mare problemă.
Până când omul e radical convins în propria sa „normalitate” și i se pare că el are deja un fundament moral și intelectual bun, atunci el nu mai poate progresa. El pur și simplu stă pe loc și regresează treptat, fiind stăpânit de o puternică, dar inexplicabilă mândrie față de propria personalitate. Pentru a ne dezvolta ca personalități complexe trebuie să învățăm cum să ieșim din propriul nostru rol de a fi. Trebuie să experimentăm anumite lucruri obișnuite, într-o altă manieră.
De aceea, trebuie să înțelegem că unicul lucru pe care trebuie să-l facem în mod serios este să ne comportăm mai puțin serios față de noi înșine. Doar adoptând această atitudine lejeră vom putea trata viața ca fiind un joc, iar toate consecințele, conflictele și problemele care o vor defini la un moment dat, vor fi și ele o simplă întorsătură neordinară a jocului.
„Jucându-ne” astfel cu soarta – fiecare viziune, convingere, concepție și trăire a noastră nu devine decât o substanță flexibilă pe care o putem modela și apoi remodela după bunul nostru plac, așa încât până la urmă toate aceste procese să contribuie la dezvoltarea personalității noastre. Detașați-vă de seriozitate și de orice rigoare exagerată care pur și simplu ne stagnează dragostea firească pentru viață și nu ne permite să fim fericiți.
autor: Iurie Mocanu
