7 martie – începutul sfârşitului pentru Andrei Năstase.
Nu v-ați întrebat în ultimul timp ce mai face “protestatarul” Grigore Petrenco şi cum îşi duce viața în Germania: într-o țară “bâhlită moral şi politic”?
Dacă vă este dor de tovarăşul Petrenco sau de acțiunile stradale pe care le organiza, în ultimii ani, împreună cu grenaderii comsomolişti ce-l înconjurase, atunci puteți să trageți cu ochii la acțiunile politice ale lui Andrei Năstase.
Domnul Năstase este o clonă de-a tovarăşului Petrenco şi tinde să captureze evidența publică prin prisma acțiunilor stradale.
Sper că mai țineți minte cum Grigore Petrenco şi-a început cariera de protestatar cu pichetări în fața sediului ANRE – exemplu preluat azi de Andrei Năstase.
Ce s-a întâmplat pe urmă a fost doar o parodie de proteste anti-europene, anti-Plahotniuc şi anti-TOT, prin care Petrenco a încercat să stropească societatea cu agitație şi isterie la fiecare metru pătrat al oraşului Chişinău. Agitația şi isteria sunt nişte instrumente de ordin biblic pentru activitatea politică a unui radical.
O simbioză extraordinară şi o coincidență politică – Andrei Năstase tinde să se transforme într-un radical şi încearcă să-şi îngraşe ratingul nesemnificativ în topul politicienilor moldoveni după modelul Petrenco, care la fel se bucura în sondaje de o audiență socială de 2%.
Finalul, însă, nu a fost cum şi l-a închipuit domnul Petrenco. Propriul radicalism i-a creat impotență politică, iar sponsorii din umbră i-au cântat prohodul politic.
La fel o să se întâmple şi cu Andrei Năstase. Nu poate un radical să obțină lauri politici şi să dicteze legea din țară. Prohodul lui Andrei Năstase deja s-a dezlănțuit, iar peceta de inadecvat politic nu o poți combate cu nici un protest sau o acțiune de stradă.
Întrebarea esențială este când Andrei Năstase o să emigreze definitiv în Germania şi o să se alăture lui Grigore Petrenco? Doar sângele apă nu se face; clonele în veci vor fi clone!
Amin.
autor: Teodor Bucătari
