Astăzi s-au împlinit 200 de ani de la nașterea scriitorului Vasile Alecsandri, poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea, informează Moldpres
S-a născut pe 21 iulie în ținutul Bacăului și a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri și al Elenei Cozoni. După unii cercetători, anul nașterii ar putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818. Se consideră că s-a născut undeva pe raza județului Bacău. Și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești, unde tatăl său avea o moșie și unde a revenit pe întreaga durată a vieții sale să-și găsească liniștea. A început învățătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureșean Gherman Vida. Este înscris apoi la pensionul francez al lui Victor Cuenim de la Iași, unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie și admirație și pentru care a scris Chirițele și o mare parte din ”Cânticelele comice”.
Între 1834 și 1839, își face studiile la Paris, împreună cu Alexandru I. Cuza și pictorul Negulci, unde își ia bacalaureatul. Se dedică literaturii, scriind primele sale versuri în limba franceză. În 1840, devine director al Teatrului Național din Iași. În 1841, pe scena teatrului se interpretează prima sa piesă ”Farmazonul din Hârlău”, aici fiind jucate mai apoi și alte piese: ”Modista și cinovnicul” (1841), comedia ”Iorgu de la Sadagura” (1844).
În 1843, în ”Albina Românească” apare prima poezie ”Tătarul”, care face parte din ciclul ”Doine și lăcrămioare”. Tot în aceeași perioadă scrie poeziile ”Baba Cloanța”, ”Strunga”, ”Doina”, ”Hora”, ”Crai nou”. Colaborator la ”Dacia Literară” a lui M. Kogălniceanu, editor al revistei ”Propășirea” (1844), unde publică o parte din doinele și nuvelele sale, redactor și proprietar al ”României Literare” (1855). A luat parte la mișcarea revoluționară de la Iași, scrie poezia ”Către români”, intitulată mai târziu ”Deșteptarea României”. În perioada 1848-1849, se află în exil în Franța, unde scrie poeziile ”Adio Moldovei” și ”Sentinela română”.
Potrivit ”Calendarului Național”, descoperirea folclorului, inspirațiile din comoara fără de preț a neamului determină apariția în 1852 a primei culegeri românești de folclor ”Poezii poporale”, tradusă foarte curând în Occident. Publică în revista ”Bucovina” poezii populare precum ”Toma Alimoș”, ”Blestemul”, ”Șerb sărac”, ”Mioara”, ”Mihu Copilul” etc.
În 1853, publică la Paris primul volum de poezii originale ”Doine și lăcrămioare”, în trei cicluri: ”Doine”, ”Lăcrămioare” și ”Suvenire”. Tipărește primul volum de teatru care conține piesele: ”Iașii în carnaval”, ”Piatra din casă”, ”Chirița la Iași”, ”Chirița în provincie”. Publică în ziarul ”Concordia” poezia ”Moldova în 1857”. În 1857, apare culegerea de proză ”Salba literară”, care conține povestiri, impresii de călătorie și câteva scrieri dramatice. În 1884, termină drama ”Fântâna Blanduziei”, reprezentată cu mare succes pe scena Teatrului Național, are loc premiera dramei ”Ovidiu” (1885).
În 1859, este numit de domnitorul Alexandru I. Cuza ministru al afacerilor externe. Din 1860 se stabilește până la sfârșitul vieții la Mircești, unde publică, în perioada 1862-1875, ciclul ”Pasteluri”, poezii lirice. În 1874, publică una dintre cele mai importante comedii ”Boieri și ciocoi”. În 1880, se joacă drama ”Despot-Vodă”, încununată cu Marele Premiu ”Năsturel-Herăscu” al Academiei Române. Membru fondator al Societății Academice Române (2 iunie 1867), demisionează în 1871, reluând locul abia în 1879. În Franța este premiat pentru poezia ”Cântecul gintei latine”. În 1885, este numit ministru plenipotențiar la Paris, funcție pe care o deține până la deces. Pentru realizările sale literare a primit mai multe premii naționale și internaționale.
Vasile Alecsandri s-a stins din viață la 22 august 1890 la Mircești, județul Iași.
