79 de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop

Pactul de neagresiune incheiat intre Uniunea Sovietica si Germania nazista in 23 august 1939 a socat in epoca intreaga opinie publica europeana, inclusiv cea sovietica si germana, partidele comuniste europene dar si, mai ales, statele din estul Europei. Antinazismul era pentru propaganda bolsevica una dintre temele cele mai recurente in anii 1930, iar anticomunismul, de rand cu antisemitismul – una dintre cele mai importante caracteristici ale doctrinei national-socialiste.

Prin urmare, alianta dintre cele doua puteri, opuse din punct de vedere ideologic, a provocat neliniste pentru unii si deceptie totala pentru altii. Cele mai ingrijorate au fost Polonia, Romania si ?arile Baltice, state care se aflau intre cele doua puteri europene. Disputandu-si intaietatea in aceasta parte a Europei, Uniunea Sovietica si Germania nu-si ascundeau planurile de hegemonie mondiala, chiar daca acest mesaj in exterior nu era intotdeauna foarte explicit.

Aceasta preocupare a tarilor din regiune este de inteles, intrucat nu era greu de presupus ca Moscova si Berlinul si-au impartit sferele de influenta in Europa de Est, asa cum s-a dovedit ulterior. Protocolul secret, care a insotit Pactul sovieto-german de neagresiune, stipula interesul Germaniei pentru partea occidentala si centrala a Poloniei, iar Uniunea Sovietica obtinea recunoasterea intereselor sale speciale in teritoriile din est ale Poloniei, in Letonia, Estonia, Finlanda si Basarabia (Lituania va fi inclusa ulterior in zona de influenta sovietica). Intelegerea convenea ambelor Mari Puteri: Germaniei ii oferea posibilitatea de a lichida statul polonez fara un conflict cu URSS, data invadarii Poloniei fiind stabilita cu mult timp inainte de vizita lui Ribbentrop la Moscova de la sfarsitul lunii august. Ulterior, Hitler avea mana libera sa inceapa razboiul in Vest cu Franta si Marea Britanie, fara a fi nevoit sa lupte pe doua fronturi simultan. Uniunea Sovietica, pe de alta parte, obtinea teritorii vaste in zona baltica si isi croia accesul la gurile Dunarii prin anexarea Basarabiei. Moscova mai primea si un ragaz in care putea sa-si fortifice frontiera sa vestica in conflictul cu Germania, considerat inevitabil, o posibilitate pe care insa Armata Rosie nu a folosit-o din plin.

Pentru Romania, actul semnat la Moscova in august 1939 a avut urmari in mai putin de un an. Basarabia a fost ocupata la 28 iunie 1940 ca o consecinta directa a Pactului Molotov-Ribbentrop, la care se adauga Nordul Bucovinei (si ?inutul Hertei), teritorii care nu erau mentionate in Protocolul Aditional Secret, dar care au fost incluse ulterior la insistenta cercurilor ucrainene de la Kremlin, asa cum a relatat ambasadorul german de la Moscova, contele von Schulenburg. La 2 august 1940, Sovietul Suprem al URSS adopta decizia de creare a RSS Moldovenesti, dar hotarele noii republici nu vor coincide cu cele sugerate de ziarul „Pravda” o luna mai devreme. In loc de unirea asteptata a RASSM cu Basarabia, s-a procedat la cedarea catre Ucraina a doua judete basarabene din sud si unul din nord, precum si a sapte din cele 13 raioane ale republicii autonome moldovenesti.

Prin urmare, putem afirma ca Stalin si Hitler sunt parintii fondatori ai RSS Moldovenesti, ai Republicii Moldova actuale. Existenta Protocolului Aditional Secret a fost negata de catre autoritatile sovietice, inclusiv de catre Gorbaciov, care a inteles caracterul potential exploziv al unui asemenea document. Mai mult, initiatorul perestroikai ar fi solicitat, potrivit marturiei fostului sau consilier Boldin, ca originalul protocolului sa fie distrus. Cu toate acestea, la initiativa Statelor Baltice si insistenta Poloniei, Congresul Deputatilor poporului a condamnat din punct de vedere politic si moral Protocolul Aditional Secret din 23 august 1939, facand trimitere la copia germana a documentului. In 1993, originalul rusesc al Protocolului Secret a fost gasit de Dmitri Volkogonov si publicat in Voprosi Istorii. Nu exista nicio indoiala despre autenticitatea documentelor care atesta impartirea sferelor de influenta intre Uniunea Sovietica si Germania in 1939.

De ce insa unii incearca sa induca opiniei publice ideea ca asa ceva nu a existat? Care ar fi semnificatia negarii existentei Protocolului Aditional Secret al Pactului Molotov-Ribbentrop? Aceasta tendinta s-a observat mai ales in ultimii ani in Rusia, dar si in R. Moldova. Odata cu venirea lui Putin la putere, in 2000, a inceput revizuirea istoriei prin introducerea unor manuale de istorie care sa glorifice trecutul Rusiei si sa musamalizeze unele pagini deranjante pentru imaginea pe care Moscova doreste sa o proiecteze fata de vecinii sai. Or, daca rezolutia de condamnare a consecintelor Pactului Molotov-Ribbentrop de catre Congresul Deputatilor in decembrie 1989 a servit drept catalizator al destramarii Uniunii Sovietice, negarea existentei acestui document sau justificarea semnarii acestuia au menirea de a justifica perpetuarea hegemoniei fostei metropole in spatiul post-sovietic.

Negarea existentei Pactului sau interpretarea semnarii acestuia ca o necesitate istorica a fost facuta si de lideri ai comunistilor din R. Moldova. Acest mesaj s-a incercat sa fie inoculat societatii noastre si de cativa propagandisti ai PCRM, niste pseudoistorici, prin intermediul manualelor de istorie supranumite abuziv de „istorie integrata” introduse in 2006, precum si prin intermediul mass-media, inclusiv al postului public de televiziune, aservit lui Voronin si regimului sau de inspiratie neostalinista. In cazul de fata, justificarea ocuparii Basarabiei de catre Uniunea Sovietica in 1940, care este o urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop, se face pentru a sprijini o apropiere fata de Rusia sau a mima dorinta comunistilor moldoveni de a mentine R. Moldova in zona de influenta a Moscovei. In realitate, PCRM, care se erijeaza in unicul partid care opteaza sincer pentru statalitatea R. Moldova, prin negarea existentei sau justificarea tratatului sovieto-german din 23 august 1939, pune la indoiala actul de nastere al RM – Declaratia de Independenta, unul dintre principiile esentiale ale careia este tocmai condamnarea consecintelor Pactului Molotov-Ribbentrop. Parlamentul Moldovei a condamnat Pactul respectiv in iunie 1991, printr-o declaratie a unei conferinte internationale organizate la Chisinau cu aceasta ocazie. Acum, daca noua majoritate parlamentara vrea sa trimita un mesaj clar Europei si prin lansarea unei noi politici a memoriei, ar trebui sa condamne regimul sovietic, asa cum au facut-o țarile Baltice cu 20 de ani in urma, si sa reitereze cu aceasta ocazie si condamnarea Pactului odios din 23 august 1939, care a dus la instaurarea comunismului in partea estica a spatiului istoric si etnocultural romanesc.

Igor Casu, doctor in istorie, conferentiar universitar

Total
0
Shares
Total
0
Share