Așadar, va ploua cu bani încă până la finele anului curent. Asta e chiar peste așteptările primului ministru. Ca să nu mai vorbesc de restul societății care se resemnase, pare-mi-se, cu amânarea asistenței europene, menționează Petru Bogatu într-un editorial pentru Deschide.md.
Cum s-au încins spiritele
Deși se arăta încrezător că UE va debloca până la urmă finanțarea, Pavel Filip acum câtva timp spunea că, probabil, Bruxellesul nu va trimite nici un euro la Chișinău până la sfârșitul lui 2017. L-a contrazis Johannes Hahn, comisarul European pentru Politica de Vecinătate şi Negocieri pentru Extindere. În timpul întrevederii cu șeful Guvernului de la Chișinău, el a anunțat că suportul bugetar din partea UE pentru realizarea a patru programe evaluate va fi alocat până la sfârșitul anului curent.
Până la urmă, Republica Moldova va primi 100 de milioane de euro, dintre care 40 de milioane de euro sub formă de grant, în urma semnării în ziua de joi a Acordului privind asistența macrofinanciară. Tranșa întâi, potrivit oficialilor de la Bruxelles, va fi oferită în primul trimestru al anului 2018.
De ce insist asupra acestui subiect? Pentru că, în mod normal, în calea împrumutului cu pricina nu ar fi trebuit să existe obstacole. Acordarea lui părea o chestiune pur tehnică.
Nimeni nu a pus la îndoială venirea banilor europeni până în momentul în care unele partide ale opoziției extraparlamentare au cerut blocarea sprijinului financiar din cauza adoptării sistemului de vot mixt. PAS, PPDA și PLDM au reușit chiar să impună în Parlamentul European (PE) dezbateri pe tema reformei electorale din Republica Moldova. Și spiritele s-au încins.
Unele partide transnaționale din PE s-au înfierbântat într-atâta încât au amenințat cu suspendarea suportului economic internațional. Astfel, lupta politică internă a fost transferată pe teren european, unde s-au dat bătălii oratorice crâncene.
Pentru ce au luptat și cu ce s-au ales?
Acum întrebarea care se pune este dacă toată această tevatură a avut vreun rost? Pentru ce au luptat PAS, PPDA și PLDM și ce au obținut?
Este fără cusur sistemul electoral mixt implementat în Republica Moldova? Nu, desigur. Și subsemnatul am avut obiecții față de modul în care a fost conceput. Am cerut chiar îmbunătățirea acestuia.
Dar poate fi adoptarea sistemului electoral mixt un motiv pentru privarea statului de sprijinul financiar european? În niciun caz. Mai cu seamă în condițiile în care UE nu i-a reproșat nimic altceva Chișinăului.
Ați auzit să declare vreun comisar european că Republic Moldova se eschivează de la îndeplinirea celor 28 de condiții impuse de Comisia Europeană, printre acestea numărându-se combaterea corupției, guvernanța publică, reforma justiției și a sistemului energetic, ameliorarea mediului de afaceri? Nicidecum. Dimpotrivă. Oficialii europeni au remarcat în repetate rânduri progresele înregistrate de Chișinău.
Aș vrea să fiu bine înțeles. Neajunsuri sunt cu nemiluita. Separația puterilor șchiopătează. Independența justiției continuă să ridice semne de întrebare. Prezența capitalului străin pe piața noastră este încă foarte modestă.
Totuși, Bruxellesul recunoaște că Guvernul Filip este în grafic. Că își face temele și merită să fie încurajat.
Dar chiar dacă nu ar fi fost așa, chiar dacă Guvernul Filip ar fi un repetent incurabil, iar reformele s-ar realiza mult mai lent decât se fac astăzi, era acesta un motiv ca UE să abandoneze Chișinăul? Să-l lase la voia întâmplării? Să-l cedeze gratis Rusiei? Doamne ferește!
Am certitudinea că dacă lucrurile ar fi stat mai prost decât sunt astăzi, finanțarea internațională era să fie oferită oricum. Știți de ce? Pentru că Bruxellesul nu-și va asuma rolul de ucigaș al aspirațiilor europene ale Republica Moldova care sunt recunoscute acum oficial într-un document al Parteneriatului Estic.
Mai mult decât atât. În cazul în care vreo forță politică iresponsabilă ar sili Chișinăul să-și facă harakiri, schimbând vectorul de politică externă de la Vest spre Est, UE ar interveni neîndoielnic pentru a-l salva. Și este firesc să se comporte așa.